Ascult, cu smerenie, dialogul plămădit din înţelepciunea unui vechi Pateric egiptean, precum acesta, extras din deplinătatea euharistică a avvei Theodor al Fermei: „Omul care ştie dulceaţa chiliei fuge de lume şi nu ar necisti pe aproapele său”. Şi, iată cum se naşte antonimia: a avea (nimicnicia) – a deveni (înţelepciune). Admirabilă decizia Părintelui Ovidiu Dincă de a pleca de la o experienţă (înscrisă în pagină memorabilă) – pentru a ne apropia de momentul acestui present!
Un comentariu
Ascult, cu smerenie, dialogul plămădit din înţelepciunea unui vechi Pateric egiptean, precum acesta, extras din deplinătatea euharistică a avvei Theodor al Fermei: „Omul care ştie dulceaţa chiliei fuge de lume şi nu ar necisti pe aproapele său”. Şi, iată cum se naşte antonimia: a avea (nimicnicia) – a deveni (înţelepciune). Admirabilă decizia Părintelui Ovidiu Dincă de a pleca de la o experienţă (înscrisă în pagină memorabilă) – pentru a ne apropia de momentul acestui present!