Sfântul pe care Biserica îl prăznuiește astăzi, Cuviosul Sisoe cel Mare, este foarte cunoscut creștinilor din multele sale apoftegme sau ziceri care s-au păstrat în colecția de învățături ale părinților pustiei numită Patericul Egiptean.
Sfântul Sisoe a fost contemporan și prieten al Sfântului Antonie cel Mare. Întâi a locuit la Schit de unde s-a mutat după trecerea la Domnul a Sfântului Antonie, în anul 355. În perioada șederii sale la Schit Sisoe s-a nevoit alături de alți părinți ai pustiei foarte cunoscuți și ei precum Macarie și Or. Motivul plecării sale din locul unde s-a format duhovnicește a fost liniștirea.
S-a mutat în muntele numit al Sfântului Antonie și a rămas acolo peste 70 de ani. Acolo s-a nevoit împreună cu un ucenic al său Avraam. La o vârstă foarte înaintată se mută în locul numit Clysma. Acolo a și trecut la Domnul.
Din nefericire nu se păstrează o viață sau o relatare a biografiei Sfântului Sisoe. Ea poate fi dedusă din izvoare secundare, cel mai de seamă fiind Patericul. Acesta îl numără pe Awa Sisoe între cei mai sporiți duhovnicește părinți. Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare nu trebuie confundat cu Sisoe din Teba care a locuit la Celamon în Arsinoe sau cu Sisoe cel care a locuit într-o chilie în Petra.
Darul Sfântului Sisoe cel Mare pentru noi este pe de o parte pilda viețuirii sale ascetice așa cum este ea mărturisită în Pateric, dar mai ales darul cuvintelor sale izvorâte din înțelepciunea luminată de Duhul Sfânt.
„Sunt unii care își cheltuiesc zilele lor în nepăsare, spunea Sfântul Sisoe. Cu cuvântul și cu gândul caută să se mântuiască, dar cu fapta nu se îngrijesc. Pe de o parte citesc viețile sfinților, pe de altă parte nu urmează smerenia și neagonisirea, rugăciunea și privegherea, înfrânarea și liniștirea, somnul pe pământ și metaniile. Socotesc neadevărate viețile sfinților, în trufia lor spunând că este cu neputință să îndure cineva asemenea lucruri, negândindu-se că unde Dumnezeu locuiește, prin harul dumnezeiesc al botezului și prin lucrarea poruncilor se săvârșesc lucruri și daruri duhovnicești mai presus de fire.”
