Oscilez între viața de familie și cea monahală. Ce mă poate ajuta să iau decizia corectă?

Există 3 căi de urmat, după cum ne a arătat și părintele: căsătoria, viața de mănăstire, viețuirea de unu’ singur. În alegerea căii de urmat ne trebuie tărie sufletească. Zice Sf Apostol Pavel:” cel slab mănâncă legume”, iar în altă parte:” cel ce e tare în inima sa”. Să nu ne hrănim cu înțelesuri cele slabe ale cunoașterii. În luarea unei decizii ne putem ajuta de rugăciune, de cunoaștere, să alungăm de la noi neștiința, să căutăm să fim bine informați. Avem în jurul nostru exemple de oameni căsătoriți, de monahi, de oameni singuri. Să încercăm să privim lucrurile din interiorul lor.

A zis oarecând un Sfânt din pustie:” eu stau în această pustie iar mintea mea hoinărește prin cetăți”. Ne amintim de acei credincioși care zic:” dacă aș fi într-o mănăstire, m aș tot ruga”. Clipa de față trebuie să o prindem, să trăim la timpul prezent. Dar poate zice cineva: dacă toți oamenii vor merge la mănăstire, cum s ar mai înmulți neamul omenesc? La aceasta ne răspunde Sf Ioan Gură de Aur:” fecioria nu împuținează neamul omenesc, nici căsătoria nu l înmulțește, ci puterea și voința lui Dumnezeu”.

Dumnezeu Tatăl, Fecior, a născut pe Fiul; deci, Dumnezeu Tatăl este fecior, Dumnezeu Fiul este fecior, Maica Domnului este fecioară. Mai mult decât atât: cine cu cine s a însoțit să se nască Adam? sau Eva? N are Dumnezeu nevoie de însoțirea noastră ca să înmulțească neamul omenesc. Dar pentru neînfrânată noastră, ne a pus în sarcina noastră nașterea și creșterea de fii.

Căsătoria este binecuvântată dar fecioara este mai mare decât căsătoria, după cum rostim mereu în psalmul 50:” că iată întru fărădelegi m am zămislit”, arătând urâciunea păcatului. Sf Apostol Pavel ne vorbește că și cum ar fi contemporan cu noi, parcă prea se aseamănă cu ceea ce se întâmplă în zilele noastre, căci zice:” că vremea de acum s a scurtat, cel ce are femeie să fie ca și cum nu ar avea, căci chipul lumii acesteia trece”; ” cel ce se căsătorește bine face, iar cel ce nu se căsătorește și mai bine face”. Și iarăși:” eu voiesc ca toți oamenii să fie cum sunt eu însumi”.

O învățătură foarte prețioasă socotim că este și aceasta: sfinții ne îndeamnă, în starea în care ne aflăm atunci când nu S a descoperit nouă Dumnezeu, în aceea să rămânem, dacă e căsătorit să nu se despartă, dacă e singur să nu caute căsătoria. Tuturor ne dă Dumnezeu posibilitatea de mântuire fie în mănăstire, fie în casele noastre ( căsătoriți sau necăsătoriți), căci zice Duhul sfânt prin prorocul David:” în tot locul stăpânirii lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul”. Sărbători cu bucurie. La mulți ani!