Sfântul Vasile s-a născut în anul 330 în Cezareea Capadociei într-o familie creștină deosebită. Tatăl său, Vasile era fiul Sfintei Melania cea Bătrână, iar mama Emilia, fiica unui martir. Vasile și Emilia au avut zece fii, trei dintre aceștia devenind episcopi.
Sfântul Vasile a avut o educație temeinică, desăvârșită prin studiile la Atena unde a legat o prietenie desăvârșită cu Sfântul Grigorie Teologul. Întors de la studii a renunțat la cariera de retor și s-a retras trăind o viață dedicată ascezei și rugăciunii. Lui s-au alăturat mai mulți prieteni care i-au urmat sfaturile și regulile. După modelul viețuirii lor au fost înființate mai multe mânăstiri, luând astfel ființă monahismul basilian.
Pentru priceperea și virtuțile sale a fost ridicat la demnitatea arhieriei pe scaunul Cezareei Capadociei. Din această poziție a luptat pentru apărarea ortodoxiei de arianismul susținut de către stat.
A fost un om al faptelor și organizării, părinte al monahismului răsăritean și părinte al Liturghiei care îi poartă numele. A trecut la Domnul pe 1 ianuarie în anul 379.
Sfântul Grigorie Teologul s-a născut tot în jurul anului 330 în Capadocia, la Arianz. Tatăl său, Grigorie era episcop al Nazianzului.
A fost un caracter sensibil, poetic, contemplativ, tocmai de aceea a reușit să-și însușească tehnicile literare antice și să prezinte mesajul creștin într-o formă literară greacă desăvârșită.
La insistența prietenului său Vasile și a tatălui său a acceptat să fie hirotonit episcop pentru eparhia Sasimei. În anul 379, Grigorie este chemat la Constantinopol pentru a păstori puținii credincioși ortodocși din cetatea care era majoritar ariană. Aici, în amfiteatrul unei case a organizat celebra Biserică Anastasia unde a rostit cele cinci cuvântări teologice. El a fost cel care a adus prin acestea Treimea în cea de-a doua Romă, cum avea să spună el însuși într-unul dintre poemele sale.
A trăit să vadă restabilirea dreptei credințe hotărâte la Niceea prin cel de-al doilea Sinod Ecumenic, ale cărui prime sesiuni le-a prezidat el însuși. Neînțelegerile cu părinții sinodali l-au determinat să se retragă la Arianz unde a trăit până la sfârșitul vieții dedicându-se nevoințelor duhovnicești și scrierilor sfinte.
Cel de-al treilea Sfânt Ierarh al triadei sărbătorite astăzi este un părinte aparținând școlii teologice Antiohiene. Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut în Antiohia la mijlocul celui de-al patrulea secol, într-o familie nobilă creștină. A rămas orfan de tată din tinerețe. A fost un tânăr studios, ucenic al celui mai cunoscut retor păgân al vremii sale, Libanius.
Iubitor de nevoință se retrăgea constant în pustie pentru a-și adânci viața duhovnicească.
A fost hirotonit diacon și apoi preot, dându-i-se ascultarea de a predica în biserica principală a cetății Antiohia. Este perioada din care se păstrează cele mai cunoscute omilii ale sale.
În anul 397 a murit Nectarie, patriarhului Constantinopolului. Împotriva voinței sale Sfântul Ioan i-a fost ales succesor.
Viața sa ascetică, curajul de a spune lucrurilor pe nume l-au pus în opoziție cu casa imperială fapt ce i-a atras persecuția și exilurile.
În anul 407, aflându-se în exil, Sfântul Ioan a trecut la Domnul pe când se afla la Comana Pontului.
Sfinții Trei Ierarhi au marcat prin exemplul lor istoria creștinismului pentru că au arătat creștinilor, clerici și mireni deopotrivă, ce înseamnă dragostea mărturisitoare de Hristos și slujirea autentică a Bisericii.
