Sfântul Ierarh Meletie Arhiepiscopul Antiohiei s-a născut la Melitene în provincia Armenia II. Pentru viața sa virtuoasă și pregătirea sa intelectuală a fost ridicat la demnitatea arhieriei în anul 358. A fost hirotonit episcop al Sevastiei, în locul lui Eustație care a fost depus din treaptă. A întâmpinat greutăți în acel loc fiind la un moment dat constrâns să se refugieze la Aleppo.
Trebuie menționată situația dificilă prin care treceau creștinii ortodocși și ierarhii lor în acea perioadă. La doar câțiva ani de la întâiul sinod ecumenic de la Niceea, deși arianismul fusese condamnat acolo, totuși arienii au reușit să convertească casa imperială la neadevărul credinței lor. Cu astfel de sprijin politic, arienii controlau majoritatea scaunelor episcopale din Răsărit.
În anul 360, Eudoxiu al Antiohiei, episcop arian a fost instalat patriarh al Constantinopolului, lăsând scaunul episcopal antiohian vacant. La intervenția unui alt episcop arian, Acaciu de Cezareea, Sfântul Meletie a fost ales Arhiepiscop al Antiohiei. Desigur lumea se aștepta ca acesta să accepte erezia ariană, însă acesta a mărturisit adevărul de credință așa cum fusese el formulat la Niceea.
Pentru acest fapt a fost îndepărtat din scaunul său. S-a reîntors din exil în anul 362, însă starea creștinilor din cetatea sa era foarte tensionată, fiind aici trei pretendenți la scaunul său episcopal. Mai mult, împăratul Iulian Apostatul conducea imperiul, un împărat care dorea reinstaurarea păgânismului la gloria pe care o avusese înainte de creștinism.
Meletie a fost exilat de mai multe ori, suferind răbdător pentru credința sa ortodoxă. Unul dintre garanții ortodoxiei lui Meletie a fost Sfântul Atanasie al Alexandriei, căruia se adaugă și Sfântul Vasile cel Mare cu care a întreținut o corespondență păstrată până astăzi.
În anul 378 s-a reîntors în eparhia sa situația îmbunătățindu-se semnificativ, arienii fiind forțați să retrocedeze bunurile și bisericile confiscate de la ortodocși.
Pentru a restabili definitiv ortodoxia în imperiu, împăratul Teodosie a convocat cel de-al doilea sinod ecumenic oferindu-i președinția Sfântului Meletie. Acesta s-a ocupat de întronizarea Sfântului Grigorie Teologul ca patriarh al Constantinopolului.
A trecut neașteptat la Domnul în timpul Sinodului. A avut parte de cinstea cuvenită înmormântării sale, cuvântarea finală fiind rostită de către Sfântul Grigorie de Nyssa. Trupul său a fost dus înapoi în Antiohia și a fost depus alături de moaștele Sf. Vavila.
A fost elogiat în cuvântări de către Sfântul Ioan Gură de Aur ca unul care fusese botezat și hirotonit diacon de Sfântul Meletie, de către Sfântul Grigorie Teologul și de mulți alți părinți ai Bisericii.
