Sfinții martiri pomeniți astăzi, Pavel și Iuliana, au fost frați în Hristos, frați după trup și frați în moarte. Au suferit împreună mărturisind credința lor în Evanghelie și au refuzat să se închine zeilor străini.
Sfântul Pavel și sora sa Iuliana au locuit în cetatea Ptolemaida, în Siria. Creștini trăitori, erau un exemplu de bunătate apreciat atât de către ceilalți creștini, cât și de păgânii din cetate.
În timpul împăratului roman Aurelian, militar de carieră, au existat o serie de persecuții ale creștinilor deoarece acesta dorea să universalizeze cultul zeului Soare caracteristic lumii militare, „Sol Invictus” adică Soarele Nebiruit.
Cunoscut în Ptolemaida pentru zelul și evlavia sa, Sfântul Pavel a fost arestat și forțat să se lepede de Hristos. Bătăile nenumărate au lăsat urme pe trupul lui Pavel. Sora sa Iuliana, văzând starea în care fusese adus fratele său, a mers și plină de curaj a mustrat pe cel responsabil cu torturarea creștinilor.
Înțelegând că Iuliana este creștină, soldații au arestat-o și pe ea. La fel ca fratele Pavel, s-a arătat plină de curaj, putere și răbdare. A rămas atașată credinței și iubirii sale fierbinți pentru Hristos. De aceea, în timpul sfintelor pătimiri ale Iulianei și ale lui Pavel au avut fapte minunate și arătări ale îngerilor.
Atât de neînțeles era curajul și răbdarea sfinților mucenici, încât soldații care aveau sarcina de a frânge prin tortură voința și credința lor, au ajuns să se întrebe care era sursa puterii lor? Ce putea fi mai important pentru Pavel și Iuliana decât propria viață? Cum cele mai crunte dureri nu clinteau cu nimic voința sfinților frați?
Acei soldați au înțeles pilda pe care o înfățișau înaintea lor Pavel și Iuliana. Dacă pentru credința lor merită să mori, atunci cu siguranță merită să o trăiești. Călăii au devenit creștini.
Văzând ezitarea lor în a-i tortura pe credincioși, alți prigonitori au înțeles convertirea lor și i-au omorât pe loc. Biserica păstrează amintirea lor, a torționarilor deveniți martiri. Ei sunt Sfinții Acachie, Quadrat și Stratonic pe care Biserica îi prăznuiește astăzi, în aceeași zi cu Sfinții Pavel și Iuliana.
Văzând prigonitorii că Pavel și Iuliana sunt cu neputință de înduplecat, și mai mult decât atât, exemplul lor naște alte convertiri, le-au tăiat capetele.
Creștinii nu au uitat. Pilda lor a rămas și va rămâne vie până la sfârșitul timpului. Sângele lor vărsat pentru credință, rodește credință în cei ce privesc la ei cu nădejde.
