„Adevărat zic vouă, întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut.” Cuvintele Mântuitorului fac referire la modul în care trebuie să ne raportăm la aproapele nostru. Slujind pe cel aflat în nevoi, slujim pe Mântuitorul. Sfântul Ierarh Teofilact al Nicomidiei a întrupat în viața sa această învățătură centrală a Evangheliei.
Sfântul Teofilact s-a născut în Asia Mică în anul 765. A studiat la Constantinopol sub îndrumarea viitorului patriarh al Constantinopolului, Sfântul Tarasie. Au devenit prieteni apropiați.
După terminarea studiilor a ales viețuirea monastică și a devenit monah în mânăstirea fondată de Sfântul Tarasie pe malul european al Bosforului, numită „mânăstirea lui Tarasie” în zona numită astăzi Defterburnu.
În jurul anului 800, pentru vrednicia sa, Teofilact a fost numit episcop al Nicomidiei. Om al credinței și al faptei, noul episcop a început o misiune socială anevoioasă, dar binecuvântată.
A construit și întreținut un celebru spital, așezat sub ocrotirea Sfinților Doctori fără de arginți Cosma și Damian, pe care l-a dotat cu toate cele necesare. Pentru acest spital a susținut formarea și plata unui personal medical bine pregătit.În fiecare joi seara, episcopul Teofilact, încins cu un șorț, venea și ajuta bolnavii. Îi spăla el însuși, inclusiv pe cei ce sufereau de lepră.
În același timp Sfântul Teofilact a fost un mare apărător al credinței. Ucenic al Sfântului Tarasie, a mărturisit dreapta credință împotriva ereziei iconoclaste, adică a celor ce refuzau cinstirea sfintelor icoane.
În jurul anului 815, împăratul Leon al V-lea Armeanul, a convocat la palat o serie de episcopi și stareți pentru a lua în discuție problema iconoclastă. Între cei chemați se număra și Teofilact. Bineînțeles, nu a pregetat să arate împăratului și celor ce susțineau necinstirea icoanelor că se află în eroare și că în sfânta tradiție a Bisericii de Răsărit, sfintele icoane au fost dintotdeauna cinstite.
Întâlnirea aceea a avut repercusiuni severe pentru apărătorii icoanelor. Toți au fost exilați, iar cel mai îndepărtat loc a fost ales pentru Sfântul Teofil, anume cetatea Strobilon, la extremitatea sud-vestică a Asiei Mici.
Moartea lui Leon al V-lea Armeanul nu i-a adus amnistia pentru că următorul împărat Mihail al II-lea Bâlbâitul a interzis întoarcerea episcopilor ortodocși din exil în eparhiile lor.
Chiar în exil fiind, Sfântul Teofilact a continuat să sprijine pastoral credincioșii, contribuind în continuare la edificarea operei sociale și filantropice începută în eparhia sa.
A murit în anul 845 după 30 de ani de exil. Un an mai târziu a fost adus și înmormântat cu cinste în Nicomidia. În cinste a rămas și în amintirea Bisericii de pretutindeni.
