Sfântul Marian diaconul împreună cu Diodor preotul sunt doi sfinți martiri cu o istorie aparte. Nu știm multe despre viața lor, însă știm evlavia lor față de alți martiri creștini pentru care au suferit ei înșiși moarte.
Creștinii au cinstit întotdeauna sfintele moaște ale martirilor. Cei care și-au dat viața pentru credința în Hristos nu au fost uitați de către Biserică. Credincioșii se adunau în locurile în care erau depuși martirii și săvârșeau Euharistia, înălțau rugăciuni, propovăduiau cuvântul Evangheliei și cereau mijlocirea sfinților martiri, ca unii ce au îndrăzneală către Dumnezeu.
Sfântul Marian diaconul a fost un astfel de creștin. El și Diodor preotul se aflau în fruntea unui grup de creștini adunați într-o catacombă a cimitirului Trasone unde se aflau îngropate moaștele Sfinților Hrisant și Daria. Erau acolo cu ocazia zilei prăznuirii sfinților. Auzind împăratul Numerian (283-284) de adunarea aceasta, a poruncit ca acei creștini să fie zidiți de vii în catacombă. Același Numerian omorâse cu puțin timp înainte și pe Sfinții Hrisant și Daria.
Pentru prima dată aflăm informații despre Marian diaconul și Diodor preotul din relatările pătimirilor Sfinților Hrisant și Daria, pe care le cunoaște și sfântul Grigorie de Tours. Sfântul Marian a ajuns să fie pomenit chiar în descrierile vieții sfinților pe care îi cinstea.
Au rămas zidiți în acea catacombă, dar prin descoperire minunată sfintele lor moaște au fost descoperite după mai mult de șase sute de ani, în anul 886 în timpul papei Ștefan al V-lea. Din catacombă au fost în biserica Sfântul Ioan din Lateran și la alte biserici și mânăstiri din Roma.
Prețuirea pe care sfântul Marian diaconul a arătat-o pentru moaștele sfinților arată adânca sa evlavie. Faptul că neînfricat a mers împreună cu alți creștini să cinstească cum se cuvine pomenirea sfinților Hrisant și Daria, adică să săvârșească Sfânta Liturghie la mormintele lor, indică credința lui Marian.
Pentru acestea Dumnezeu i-a întărit pe el și pe ceilalți martiri să sufere moartea mărturisitoare. Putem doar să ne imaginăm acea mică adunare a creștinilor, zidiți în măruntaiele pământului ca într-un cer, cum înalță rugăciuni și așteaptă cu bucurie întâlnirea cea mare cu Hristos și cu sfinții Săi.
