Cu ajutorul lui Dumnezeu se năruie ispitele. Ori de ce fel ar fi ele. Fie că este vorba de patimi, fie că este vorba de viața duhovnicească sau chiar legat de învățătura de credință, atunci când biruie binele rânduit și dorit de Dumnezeu, El lucrează și prin oameni. Un astfel de om sfânt a fost Celestin, episcopul Romei.
Despre tinerețea Sfântului Celestin nu se cunosc foarte multe detalii. Din ceea ce se cunoaște însă, se poate vedea viața sa curată, dragostea de studiu și interesul său aparte pentru adevărul de credință. A fost un rafinat intelectual, un filosof al profunzimii și un teolog trăitor și foarte bine pregătit. Papa Inocențiu, auzindu-l apărând într-o dezbatere poziția ortodoxă l-a numit „fiu al său”.
După moartea papei Bonifaciu, Celestin a fost ales să îi urmeze în scaunul episcopal al Romei. A fost episcop timp de zece ani, între anii 422-432. Pastorația sa a fost una dificilă. Trăia într-o lume devastată cu câțiva ani înainte de invaziile barbare ale lui Alaric. Chiar în acest sens a restaurat basilica Giulia, actuala basilică Sfânta Maria din Trastevere, care fusese distrusă de barbari. De altfel, a ctitorit foarte multe biserici.
Însă Sfântul Celestin a lucrat în mod deosebit la ctitorirea adevărului de credință în sufletele oamenilor. Vremea sa a fost foarte asaltată din acest punct de vedere. Celestin a reușit să alunge influențele novațienilor din biserica sa și a dus o luptă acerbă împotriva pelagienilor și semipelagienilor. Toate aceste grupări propovăduiau învățături greșite și îndepărtate de adevărul credinței ortodoxe.
Poate cea mai importantă contribuție a sa la apărarea credinței a avut loc prin sprijinul și mărturisirea sa exprimată cu prilejul controversei Nestoriene. Nestorie susținea faptul că Maica Domnului nu poate fi numită Născătoare de Dumnezeu, ci doar Născătoare de Hristos, în sensul că Cel născut din Fecioara era distinct ca persoană de persoana Cuvântului lui Dumnezeu. Două persoane adică, nu doar două firi unite neamestecat în persoana Cuvântului lui Dumnezeu, unite printr-un soi de legătură morală.
Încă înainte de condamnarea acestei erezii la cel de-al treilea Sinod Ecumenic din 431, Celestin a condamnat nestorianismul la Roma în 430. Dacă în Hristos există o singură persoană și două firi, una dumnezeiască și cea omenească, atunci fecioara Maria este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu. Sfântul Celestin a mărturisit astfel și a rămas un devotat iubitor al Fecioarei Maria.
După o grea perioadă de slujire a Domnului ca episcop, în anul 432 trece la cele veșnice. A rămas în amintirea Bisericii ca un înflăcărat iubitor al adevărului, rămâne pentru fiecare credincios un îndemn pentru atenție și prețuire a Ortodoxiei.
