Tiranul moare și puterea lui sfârșește, martirul moare și puterea sa începe. Așa descrie un filosof paradoxul acesta al morții martirice prin care sfinții deși biruiți, în realitate sunt biruitori. Sfântul Patrichie episcopul Prusei este unul dintre ei.
Sfântul Patrichie a trăit în perioada timpurie a creștinismului. A fost episcopul al cetății Prusa aflată în zona Bitiniei, în Asia Mică. Din viață sa aflăm faptul că în vecinătatea orașului, la poalele Muntelui Olimp din Bitinia existau băi termale.
Pârât probabil autorităților privind faptul că era creștin, a fost dus la acele băi, în prezența guvernatorului local și au încercat să îl facă să se lepede de creștinism sub amenințarea cu moartea. Ia-u propus să jertfească ca dovadă a lepădării lui zeilor Asclepius și Igeia. Sfântul episcop nu a cedat. Mai mult a mărturisit într-o cuvântare plin de putere și curaj despre credința sa în Dumnezeu, vorbindu-le celor prezenți chiar și despre băile clocotinde ce le erau amenințătoare dinaintea ochilor. A arătat cum Dumnezeu în bunătatea sa a lăsat putere de tămăduire în acele ape. „Eu sunt creștin și mă închin singurului Dumnezeu adevărat, Cel ce a creat cerurile și pământul, și aceste izvoare calzi pentru folosul întregii lumi” a spus episcopul.
Văzând că nu poate fi convins, guvernatorul Iuliu a poruncit ca Sfântul Patrichie să fie aruncat în apa clocotită. A supraviețuit. Mâniat de faptul că nu i-a putut frânge nici în acest mod voința și credința, guvernatorul a poruncit să i se taie capul.
Alături de Sfântul Ierarh Patrichie au fost martirizați și trei dintre preoții săi, sfinții Acachie, Menandru și Polien.
Exemplul pe care sfinții martiri l-au oferit lumii păgâne a determinat pe mulți dintre aceștia să se întrebe ce are creștinismul și credința în Iisus Hristos atât de important încât unii oameni aleg moartea mai degrabă decât renunțarea. Întrebându-se asta, au cercetat și au ajuns la cunoașterea Scripturilor vieții devenind ei înșiși creștini. În acest sens, sângele martirilor Patrichie, Achachie, Menandru și Polien a fost sămânță a creștinilor.
Pe de altă parte exemplul martirilor a fost întărire în credință pentru frații creștinați deja, pildă vie a iubirii lui Dumnezeu neînfrânte de frica morții.
Și nouă, creștinilor de astăzi, martiriul sfinților ne arată în continuare ce este jertfa, ce înseamnă să ai priorități în viață, și care este adevărata miză a vieții noastre.
