Dramatica perioadă a persecuției creștinilor din primele secole a luat sfârșit odată cu Sfântul Împărat Constantin cel Mare. Împreună cu acesta este sărbătorită și mama sa, împărăteasa Elena.
În anul 313, la Milan, Sfântul Împărat Constantin a emis un celebru edict prin care creștinii încetau să fie persecutați. Creștinismul devenea prin acest act o religie acceptată. Constantin s-a învrednicit și de o minune aparte înainte de lupta de la Pons Milvius, văzând pe cer semnul Sfintei Cruci semnul sub care avea să învingă.
Acesta a fost un moment important în viața împăratului, mai ales în privința convertirii lui. Își asumă creștinismul considerându-se episcopus externus, adică episcop pentru chestiunile din afara Bisericii.
Preocupat de soarta Bisericii convoacă primul Sinod Ecumenic pentru a rezolva o dispută serioasă internă a Bisericii, anume erezia ariană. Sub sfântul său patronaj Părinții Bisericii s-au reunit la Niceea în anul 325 unde au formulat învățătura de credință, învățătura adevărului, cu privire la persoana Mântuitorului.
Imediat după moartea lui a fost cinstit ca Sfânt, asociat ca importanță sfinților apostoli, fiind numit isapostolos, adică cel întocmai cu apostolii. Chiar a fost înmormântat la Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol, cetate zidită de el, numită și noua romă.
Mama împăratului, Sfânta Elena, de origini smerite, pentru că era foarte frumoasă, a ajuns soția împăratului Constantius Chlor. În anul 274 l-a născut pe Constantin. I-a fost aproape toată viața.
Pentru că împăratul Constantin a fost profund marcat de minunea trăită prin arătarea Sfintei Cruci, a dorit nespus de mult ca aceasta să fie găsită. În acest sens și-a trimis mama la Ierusalim să se ocupe de aflarea ei. Împreună cu patriarhul de atunci al Constantinopolului, cu rânduială de sus căutarea lor a luat sfârșit în anul 326, când lemnul Sfintei cruci pe care Mântuitorul Hristos a fost răstignit a fost găsit.
Împăratul Constantin și familia sa au ctitorit nenumărate biserici care în diferite forme pot fi vizitate și astăzi. În Palestina a construit biserica Nașterii Mânturitorului din Betleem, a Învierii și a Sfintei Cruci în Ierusalim și a Înălțării de pe muntele Măslinilor. La Constantinopol a construit celebra basilică a Sfinților Apostoli unde a și fost înmormântat, a ctitorit biserica octogonală din Antiohia, cea din Eliupoli pe locul unui templu păgân și biserica Sfântului Teodor din Aquileia.
Multe din ctitoriile sale se află în Occident. La Roma biserica Sfântului Salvatore – astăzi Sfântul Ioan în Lateran, a Sfinților Apostoli Petru și Pavel pe mormintele Apostolilor, A sfântului Laurențiu pe Via Tiburtina și a Sfintei Agnese.
Moștenirea Sfântului Împărat Constantin și a mamei sale Elena rămâne vizibilă până astăzi. Acesta este unul dintre motivele pentru care rămân în amintirea evlavioasă a creștinilor.
