Sfântul Nichita Mărturisitorul, episcopul Calcedonului a trăit în perioada persecuțiilor împotriva celor ce cinsteau sfintele icoane. Pentru apărarea și susținerea ortodoxiei cinstirii sfintelor icoane, Sfântul Nichita a avut foarte multe de pătimit.
Calcedonul a fost o cetate deosebit de însemnată în istoria Bizanțului. Pe lângă faptul că acolo a avut loc cel de-al IV-lea sinod ecumenic, cetatea a avut și un însemnat rol politic și strategic, aflându-se pe malul răsăritean al Bosforului.
Nichita, om cu viețuire aleasă și viață duhovnicească îmbunătățită, a fost ales episcop al însemnatei cetăți a Calcedonului. Deși un om al liniștirii și rugăciunii, nu a încetat nici o clipă să fie atent și sensibil la nevoile aproapelui. Era vestit pentru dragostea sa de săraci pe care îi îngrijea, îi hrănea, le era alături cu sfaturi și cuvinte de învățătură. A avut grijă în eparhia sa de toate categoriile de oameni aflați în nevoi. Bătrâni, bolnavi și tineri orfani deopotrivă toți alergau la episcopul Nichita, iar acesta nu înceta să le fie alături și să îi ajute după putința sa.
În perioada anilor 813-820, pe tronul Bizanțului a urcat un împărat numit Leon Armeanul. Acesta a avut o politică explicită împotriva cinstitorilor Sfintelor icoane. A persecutat înainte de toate pe conducătorii bisericilor.
Sfântul Nichita i s-a opus cu vehemență arătând nelegiuirea împăratului, care numai sub pretext închipuit persecuta pe sfinți. Leon chipurile slava Biserica de idolatrie. Sfântul Nichita a arătat că prin cinstirea sfintelor icoane, cinstea nu se oprește la lemnul sau materia lor, ci urcă la cel ce este închipuit pe ele, adică la prototip. De asemenea, acest mod de înțelegere a cinstirii sfintelor icoane a aparținut Bisericii creștine încă de la început, astfel încât ceea ce Leon susținea, nu era nici adevărat și nici motiv suficient de a prigoni ierarhi, monahi și laici laolaltă.
Pentru îndrăzneala mărturisirii sale, Leon l-a condamnat pe Leon la aspre torturi fiind în cele din urmă exilat departe de eparhia sa și de săracii săi pe care îi iubea atât de mult. După mai mult timp, Sfântul Episcop al Calcedonului a trecut la cele veșnice, rămânând în amintirea creștinilor ca o pildă de îndrăznire în mărturisire, de iubire de aproapele și de curaj duhovnicesc.
