Cum să răspund unor acuzații și bârfe false la adresa mea?

Situația poate fi diferită de la caz la caz, fiecare caz are particularitățile sale, astfel și răspunsul poate fi diferit. Dacă persoana vorbită de rău este persoană publică, se va proceda la apărarea prestanței și a imaginii instituției pe care o reprezintă. Credinciosul care a pus această întrebare întâi de toate să mulțumească lui Dumnezeu că cele de care este acuzat sunt false și nu adevărate. Cea mai bună atitudine la vorbirea de rău este să răspundem prin tăcere. Știm aceasta din Sf. Scriptură:” și m am făcut ca un om ce nu aude și nu are în gura lui mustrări”. PS. 37

Din Sf Evanghelie aflăm:” nu răspunzi nimic la ce rostesc aceștia împotriva Ta? Iar El tăcea și nu răspundea nimic”. Mântuitorul Însuși la acuzațiile neadevărate ale iudeilor a răspuns prin tăcere. Există în popor următoarea zicere: n am timp să mă cert. Ne amintim din Pateric de acel sfânt dintr-o mânăstire care fiind întrebat de ucenicii săi cum poate să și păstreze liniștea, fiind defăimat de alții, a răspuns astfel:” am suflet de mântuit”. Cine se ocupă febril de mântuirea sufletului său nu și mai găsește timp nici nu mai acordă importanță acțiunilor mărunte. La rău niciodată nu se răspunde cu rău, astfel s ar înmulți răul. Vorbirea de rău este la nivel de cuvinte. Să ne gândim dacă acele clevetiri le am auzit noi direct sau ni le au comunicat alții, astfel au ajuns la noi hiperbolizate. Ne amintim de ceea ce s a citi din Sf Evanghelie:” vai vouă când vă vor lăuda pe voi oamenii”. De cuvintele de laudă să fugim, nu de defăimări.

Cel ce e mai tare cu sufletul poate să participe la îndreptarea celui ce l a supărat prin vorbirea de rău ( dacă va considera că acesta este receptiv). Dar cununa de aur este aceasta: să purceadă a se ruga pentru el, a i dori și a i mijloci binele; astfel se risipește toată vrăjmășia.

Se naște eterna întrebare: cel care mă vorbește de rău n are nicio obligație, nicio răspundere? Da, are! După cum auzim citindu se în fiecare zi în biserici: ” pierde vei pe toți cei ce grăiesc minciuna” PS. Dumnezeu cu pierzarea îi înfricoșează de nu se vor întoarce din toată inima la pocăință.

Întrebarea credinciosului nostru frizează stări mult mai înalte, cei ce sunt lucrători ai faptelor bune, au mari răsplătiri, chiar și în veacul acesta, cu atât mai mult în veacul viitor mântuirea și făgăduința Mântuitorului Iisus Hristos de fii după dar, așa cum a rostit cu Însăși Preacinstita și Preasfânta Gura Sa:” faceți bine fără să nădăjduiți nimic în schimb și veți fi fiii celui Preaînalt”.