Vremurile dramatice ale persecuțiilor au determinat pe creștinii aflați în pericol să se ascundă și să-și cinstească sfinții în locuri ferite. De multe ori, când luau trupurile mucenicilor trebuiau să le ascundă în locuri unde rămâneau uitate.
Astăzi Biserica noastră prăznuiește bucuria găsirii unui astfel de loc în care au fost așezate moaștele a 17 trupuri de martiri și care au fost uitate timp de câteva sute de ani.
În tipul patriarhului Constantinopolului Toma, la începutul celui de-al șaptelea secol, într-un loc al Constantinopolului au început să aibă loc o serie de minuni. Aici, în locul numit poarta și turnul lui Evgenios, au fost aflate sfintele moaște a mai multor martiri. Ele au fost luate cu evlavie, au fost duse într-o biserică și așezate spre închinare.
Identitatea acestor martiri a rămas multă vreme necunoscută. Mulți ani mai târziu un anume Nicolae Caligraful s-a învrednicit de o descoperire dumnezeiască în care i s-au arătat numele a doi dintre sfinții mucenici. Este vorba de Sfântul Andronic dintre cei 70 de apostoli și de Sfânta Iunia.
Aceștia sunt menționați de către Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani
„Îmbrățișați pe Andronic și pe Iunia, cei de un neam cu mine și împreună închiși cu mine, scrie Sfântul Pavel, care sunt vestiți între apostoli și care înaintea mea au fost în Hristos.”
Aflăm astfel că erau evrei de neam care trăiau atunci în Roma și că primiseră credința înaintea Sfântului Pavel, probabil la Ierusalim. Ambii au trecut prin suferința carcerei pentru credință la fel ca Sfântul Pavel. Zelul și dedicația lor pentru propovăduire i-a învrednicit de renume între apostoli adică între misionarii creștini.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că Iunia era soția lui Andronic. Erau la fel ca alte sfinte familii misionare precum Aquila și Priscilla. De la Sfântul Ipolit Romanul mai aflăm faptul că Andronic a fost episcop în Pannonia.
Murind de moarte martirică, trupurile lor au fost îngropate într-un loc ascuns împreună cu trupurile a mulți alți martiri. Bucuria nespusă a aflării sfintelor moaște ale acestora a marcat atât de mult pe creștinii din acea vreme încât Biserica a păstrat în sinaxarul ei o zi dedicată acestei binecuvântate descoperiri.
Minunea arătării identității a doi dintre martiri, anume Sfinții Andronic și Iunia a sporit evlavia creștinilor. În cel de-al doisprezecelea secol, în cinstea Sfântului Andronic, ocrotitorul său, împăratul Andronic I Comnenul a înălțat o splendidă biserică chiar pe locul unde au fost descoperiți sfinții.
