Câteodată, din rațiuni cunoscute de Bunul Dumnezeu, viețile noastre și întreaga istorie sunt presărate cu semne și minuni.
În data de 7 mai a anului 351, la ora 9 dimineața, oamenii din Ierusalim au văzut pe cerul roșiatic un semn imens al Sfintei Cruci. Sfânta Cruce se întindea de la Golgota până la Muntele Măslinilor și a fost văzut de toată lumea. Populația s-a cutremurat de frică. Au numit acea zi „ziua în care cerul a luat foc”
Sfântul Chiril al Ierusalimului, patriarhul de atunci, a înțeles semnul. În acea vreme Biserica era secerată de o luptă între ortodocși și ereticii arieni. Pentru că erau mulți și influenți, l-au amenințat pe Sfântul Chiril cu exilul. El a cerut în rugăciune ajutor, iar răspunsul a fost această minune.
I-a scris neîntârziat împăratului Constantius și l-a anunțat de semnul primit. Minunea aceasta a determinat mulți arieni să revină la credință, dar chiar și unii păgâni și iudei s-au convertit la creștinism, după cum aflăm de la istoricul bisericesc Socrate.
De altfel, majoritatea istoricilor timpului pomenesc acest extraordinar eveniment. Este menționat de Sozomen, Filostorgiu, Teofan, Eutihie, Ioan și Glycas.
Socrate Scolasticul descrie „atât de extraordinar a fost fenomenul încât a generat teamă pretutindeni. Bărbați, femei și copii și-au părăsit casele, piețele sau locurile de muncă și au alergat la Biserică unde împreună au cântat imne lui Hristos și de bunăvoie și-au mărturisit credința în Dumnezeu. Vești ale evenimentului au tulburat mult întregul imperiu și asta foarte repede pentru că, după cum este obiceiul, erau la Ierusalim călători din toată lumea pentru rugăciune și pentru vizitarea locurilor de care erau interesați. Aceștia au văzut semnul și l-au spus prietenilor acasă.”
„Împăratul a fost anunțat de această întâmplare, scrie tot Socrate, pe de o parte de numeroase vești care circulau atunci și pe de altă parte de o scrisoare a lui Chiril episcopul. S-a spus că întâmplarea a fost plinirea unei vechi profeții din Scriptură. A fost mijlocul prin care mulți păgâni și evrei au venit la creștinism.”
Alt istoric, Filostorgiu mărturisește „acest semn, nefăcut de mână omenească, a fost văzut întinzându-se de la Muntele Calvarului până la cel al Măslinilor și era însoțit de un larg curcubeu, ca o coroană ce îl înconjura din toate părțile.”
Această minune a rămas în amintirea Bisericii și an de an se menționează și se aduc mulțumiri pentru acest dumnezeiesc semn în această zi de 7 mai.
