Care este cea mai mare virtute?

După înțelegerea noastră, cuprinși fiind de entuziasm și din dorința de progres duhovnicesc, zicem că toate virtuțile sunt mari. Zice Sf Scriptură:” a căutat spre smerenia roabei Sale”, iar Sf. Ioan Gură de Aur:” Maica Domnului prin virtute a ajuns cea mai înaltă dintre făpturi, deci prin toate virtuțile. După unii dintre Sfinți, dintre virtuțile înăscute și apoi cultivate, cea mai mare este discernământul, cumpănirea în toate și observăm cât de mult jelim și noi după această virtute. Vedem în jurul nostru cât de frumos este a vedea un om plin de calități și totodată smerit, căci fără smerenie nu ne putem mântui. Zice Solomon:” dă mi mie înțelepciunea care stă aproape de scaunul Tău”.

Parafrazând învățătura care zice ” păcatul cel mai mare este cel care mă stăpânește”, oare putem spune că virtutea cea mai mare este cea care mi lipsește? Virtuțile ca într-o dănțuire, merg mână în mână. Totuși vedem și excepții: se poate vedea om care face multe milostenii și totodată e fumător înrăit. Cât de trebuincioasă e frica de Dumnezeu, acea evlavie și cinstire deosebită arătată către Dumnezeu.

Dar vine Sf Apostol Pavel, apostolul neamurilor și ne spune:” dar rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea iar mai mare dintre acestea este dragostea”, iar Biserica tâlcuind aceste cuvinte, spune următoarele:” este dragostea cea mai mare deoarece ea este dovada biruinței asupra păcatului, iubirea fiind singura virtute care nu poate locui alături de păcat”.

Chiar la Apostolul din această duminică s a citit:” îmbrăcați vă cu dragostea care este legătura desăvârșirii”. Dragostea unește virtuțile între ele?

Dar cel mai lămurit ne arată despre aceasta Însuși Domnul Dumnezeul Mântuitorul nostru Iisus Hristos, împlinind cea mai mare poruncă dobândim cea mai mare virtute, căci zice în Evanghelia Sa:” să iubești pe Domnul Dumnezeul Tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta iar pe aproapele tău ca pe tine însuți”.