Ce simbolizează literele Alfa și Omega – DUBLAT

Bine v-am regăsit. Și din învățătura cea laică știm că literele alfa și omega reprezintă un simbol pentru totalitate, iar din învățătura Bisericii aflăm că aceste litere sunt numiri pentru Dumnezeu. Are sens de primul și ultimul, cum sunt aceste litere din alfabetul grecesc.

Una din multele numiri ale lui Dumnezeu este și aceasta: Alfa și Omega. Sf. Apostol și evanghelist Ioan, în Apocalipsă, în 3 rânduri îl numește pe Dumnezeu cu numele de Alfa și Omega, zicând:” Eu sunt Alfa și Omega, cel dintâi și cel de pe urmă, începutul și sfârșitul”. Din învățătura Bisericii cunoaștem că Dumnezeu este fără de început și fără de sfârșit, are nemurirea, veșnicia ca parte a ființei Sale, deci ” începutul și sfârșitul” pentru creație. Vrednicul de pomenire și de cinstire pr. Cleopa, adunând de la Sfinții părinți ai Bisericii, mai ales de la Sf. Ioan Damaschin, Sf. Efrem Sirul, Sf. Vasile cel mare dar și de la alții, fiind totodată și convingerea să, zice următoarele:” Dumnezeu este totul întru toate și în nimenea nimic”, și iarăși zice:” Dumnezeu din toate tuturor se cunoaște și din nimic nimănui”. Dumnezeu este totul întru toate în creația Sa, ca și Creator, Ziditor, dar nimic nu este în creația Sa din ființa lui Dumnezeu. Acesta este un principiu de bază, fundamental, Creatorul nu se amestecă cu creația ( Doamne ferește), și nici creația nu poate deveni creatură. Omul poate deveni fiu al lui Dumnezeu după dar, dar nu după ființă. Observăm și la Mântuitorul Iisus Hristos că cele 2 firi sunt neamestecate.

După cum aflăm din cântările adresate Sfintei Treimi, în lumea aceasta văzută pururea se arată semnele dumnezeirii și a proniei cerești. Din foarte multele începuturi și sfârșituri, amintim doar câteva: astfel începe ziua și se sfârșește ziua, la fel se întâmplă și cu noaptea, cu anotimpurile, avem începutul anului, începutul și sfârșitul lucrului, dar și în cele duhovnicești, o cuvântare are un început și un sfârșit. Dumnezeu este stăpânitor al tuturor existențelor, ” începutul și sfârșitul”. Aflăm că începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu, iar sfârșitul ei este dragostea de Dumnezeu ( Filocalia), care dragoste ne conduce în viața veșnică și la unirea cu Dumnezeu, după dar și nu după ființă.

Suspinul, dorința și acțiunea noastră de a pune început bun în fiecare clipă ne va conduce la un sfârșit creștinesc, așa cum ne și rugăm în biserici, sfârșitul fiind încununat de fericirea veșnică. Vă mulțumesc.