Ce sunt fericirile?

Fericirile sunt mijloace, căi de urmat prin care putem dobândi mântuirea ( învățătura catehetică). Fericirile completează Poruncile Vechiul Testament.

O altă numire a cuvântului mântuire este fericirea veșnică, o altă numire a împărăției lui Dumnezeu este fericirea veșnică.

În acatistul Preasfintei Treimi, fericirile sunt numite făgăduințe și prevestiri. Noi suntem în necunoștință despre soarta noastră cea viitoare. Sf. Apostol Pavel zice despre bunătățile cele viitoare:” pe care ochiul nu le a văzut, urechea nu le a auzit și la inima omului nu s a suit…” Mântuitorul Iisus Hristos, în bunătatea și milostivirea Sa cea negrăită, mai dinainte ne învață, ne vestește despre cele viitoare și totodată ne arată și plata făptuirilor, căci zice:” plata voastră multă este în ceruri”, multă deci cu prisosință, lucru pentru care Mântuitorul zice să ne bucurăm și să ne veselim. Fericirile sunt rostite de Însuși Mântuitorul Iisus Hristos cu preacinstita gura Sa, pentru aceasta au mare putere lucrătoare; au fost predate Sfinților Apostoli și prin ei, nouă tuturor.

Fericirile, ca și poruncile au caracteristic faptul că au puterea de a ne îndrepta pe noi înșine dar totodată a ajuta, a bucura și a îndrepta pe semenii noștri. Poate și de aici izvorăște plata cea multă.

Fericirile ca și poruncile, sunt obligatorii, dacă vrem să umblăm pe căile mântuirii și dacă dorim să avem fericire veșnică.

Omul contemporan se întreabă dacă poate fi cineva fericit, și ce înseamnă să fii fericit. După cum ne vestește Sf. Grigorie:” fericit cu adevărat este Dumnezeu, Cel care poartă numele dumnezeirii adevărate prin ființă”. În fiecare zi cântăm în biserici:” a sfântului, fericitului, Iisuse Hristoase”, o numim pe Maica Domnului” cea pururea fericită”, și despre sfinți auzim cântându se” fericiți sunteți voi, sfinților, că bună este neguțătoria voastră”. Pe creștinii care sunt osârduitori spre cele sfinte și cinstitori de Dumnezeu, Părintele Cleopa îi numește:” fericiți și de 3ori fericiți”.

În multe locuri din Sf. Scriptură apare cuvântul fericire. De cum deschidem Psaltirea, suntem întâmpinați:” Fericit bărbatul care nu a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea păcătoșilor nu a stat și pe scaunul hulitorilor n a șezut. Ci în legea Domnului e voia lui și la legea lui va cugeta ziua și noaptea”. Sau ” Fericiți cei fără prihană în cale care umblă în legea Domnului. Fericiți cei ce păzesc poruncile Lui și L caută cu toată inima lor”.

Mântuitorul Iisus Hristos fericește pe Sf. Apostol Petru pentru că L a recunoscut ca fiind Fiul Dumnezeului celui viu. Mântuitorul ne fericește pe noi toți când zice:” fericiți cei ce n au văzut și au crezut”, deși nu am fost contemporani cu Mântuitorul, credem în Învierea Lui. Pe noi pe toți ne fericește și atunci când zice:” fericiți cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și l păzesc pe el”. Toți aceștia sunt fericiți în timpul vieții acesteia pământești, cu atât mai mult vor fi fericiți în viața veacului viitor unde ” plata voastră multă este”.

De la același Sf. Grigorie mai amintim 2 preaminunate mărturisiri: Omul poartă în sine trăsăturile fericirii” și ” a fi fericit înseamnă a sta cineva în aceeași casă cu Dumnezeu”, casa lui Dumnezeu aici, pe pământ fiind Sf. Biserică dar și inimile noastre cele curate.