Creștinismul de salon. Vocația adevărului și seducția minciunii

Urmăresc cu mare, mare plăcere dialogurile domnului Vasile Bănescu! Oricum, Radio Trinitas este membru al familiei mele spirituale, orice aș face îl ascult- prin internet căci sunt în Italia! Mi-am adus aminte de o întâmplare aparent simplă. Aveam nouăsprezece ani și mă căsătoream. Eram atee așa că faptul că mă cununam într-o biserică catolică nu însemna nimic pentru mine. Și era un preot mai în vârsta acolo, la biserica aceea. Eu nu știam absolut nimic, nici măcar să fac semnul Crucii, de Tatăl nostru…nici nu mai spun…Iar preotul mi-a spus că nu mă poate cununa! Nu pentru că nu știam nimic- când nu știi, poți învăța- ci pentru aroganța mea. Ateul are o anume aroganță. Iată un preot adevărat! Între timp …acum am cincizeciși șase de ani…am devenit creștină și sunt onorată! Vreau să spun că preoții ar trebui să cerceteze mai bine pe creștini când vin la Botez, la Cununie, la Spovadă, la Împărtășanie, la Înmormântare, la Sfânta Slujbă! Acestea sunt Taine, sunt evenimente extraordinare pentru viața unui om! Preotul să aibă îndrăzneala să-l întrebe pe creștin: tu, creștine, înțelegi ce faci acum, de ce ești aici? Închei spunând că-mi place mult cum explică Preafericitul Daniel căci el explică, nu predică. Ni-L explică pe Hristos pe înțelesul nostru, ni-L descoperă, ni-L prezintă. Hristos este viu, prezent, contemporan cu noi în vorbele sale. Trebuie denunțat mereu creștinismul de salon, creștinul autentic are această datorie, să-l denunțe!