Dacă există un înger păzitor, de ce există copii care suferă?

Noi sperăm că Dan, credinciosul nostru nu pune la îndoială existența îngerului păzitor. Da, există înger păzitor. De la Sf. Liturghie aflăm că îngerul nu e numai păzitor ci și îndreptător al vieții noastre, îndreptător de la rău la bine. Nu știm despre ce suferință vorbește credinciosul nostru: poate fi boală, sau boală din naștere, sau lipsa unui părinte, lipsa afecțiunii părintești sau orice alt ceva. Suferința e graduală, pe anumite trepte, la fel și abordarea suferinței e diferită în funcție de persoană. Prin căderea primilor oameni din rai noi toți moștenim suferința, dar nu numai ceea ce îndeobște numim suferință, ci pierderi mult mai mari precum: slăbirea voinței, stricarea simțurilor și a inimii, întunecarea minții, depărtarea și înstrăinarea omului de Dumnezeu ( înv. Ortodoxă); dar, Atenție! aceste legături au fost restabilite prin jertfa pe Cruce a Mântuitorului Iisus Hristos .

Iată ce spune Sf Apostol Pavel:” credincios este Dumnezeu, El nu va îngădui să fim ispitiți mai mult decât puterile noastre, ci o dată cu ispita va trimite și izbăvirea din ea”. Blândețea și nevinovăția pruncilor sunt după fire, nu sunt dobândite; virtuțile de mai târziu sunt dobândite.

Pot fi multe cauze pentru care suferă copiii. Zice în Vechiul Testament:” păcatele părinților asupra fiilor”, unele boli sunt pentru că fiii au fost zămisliți în zilele de miercuri sau vineri, în posturi, în zi de duminică, la marile sărbători sau la Praznicele împărătești; lucrul acesta se știe în popor, generația bunicilor noștri foarte păzeau aceste rânduieli. Prin boala unora dintre noi, inclusiv a copiilor, se scot suflete din iad. Oare nu ne rugăm noi atât de ardent și pentru cei adormiți? Din predicile Părintelui Cleopa știm că unii copii pot fi bolnavi pentru că nașul, la Sf. Botez, n a fost cu luare aminte și n a rostit lepădările. Astfel, diavolul are o portiță de intrare pentru toată viața, nu numai în copilărie. Dar cum citim în Psaltire:” judecățile lui Dumnezeu, adânc mare”, sunt lucruri numai de Dumnezeu știute, un lucru este cert, la originea tuturor necazurilor noastre este păcatul, dar apropiindu ne de Dumnezeu, suferința se diminuează până la dispariție. Să fim întristați din cauza păcatelor și nu din cauza suferințelor, după cum am auzit în biserici în Postul care tocmai s a încheiat:” mai bine este să fim la o casă de jale decât la una de ospăț, lăudând jertfa Mântuitorului”. Și Sf Proroc zice:” ales am să fiu lepădat în Casa lui Dumnezeu mai mult decât a locui în locașurile păcătoșilor”.

Bolile, suferințele, necazurile pot aduce mari beneficii, această mărturisire o face prorocul David care a trecut prin mari suferințe, zicând:” toiagul Tău și varga Ta, acestea m au mângâiat”.

Nu numai îngerul păzitor ne apără ci și altă mulțime de îngeri, căci zice:” îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale”. Asemenea sfinților, și noi să privim spre răsplătire, după cum zice Prorocul:” veselitu m am pentru zilele în care ne ai smerit, pentru anii în care am văzut rele”, și iarăși:” trecut am prin foc și prin apă dar ne ai scos la odihnă”, odihna fiind viața veșnică.