Schimbarea la Față a avut loc pentru: – arătarea Preasfintei Treimi. Dumnezeu a binevoit a se arăta în Sfânta Sa Treime. Este cea mai vădită, lămurită, învederată arătare a Sfintei Treimi după cea de la Botezul Domnului ( pr. Cleopa Ilie). Fața Mântuitorului S a luminat mai înainte de a veni norul și mai înainte de a se auzi glasul Tatălui. Prin aceasta se arată că lumina a venit de la Sine, dinlăuntru Său, nu din afară, dovedind prin aceasta firea cea de Dumnezeu. S a arătat lumina „pe cât li se putea” ca să vadă cei prezenți. Nu poate omul vedea pe Dumnezeu în totalitatea Sa și să rămână viu.
– întărirea în credință a ucenicilor săi pentru că aceștia să înțeleagă că de bunăvoie merge la patima Sa.
-împlinirea prorociilor chiar de El făcute în Evanghelia Sa, căci zice:” sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu”.
– pentru a ne învăța pe noi rugăciunea. Minunea Schimbării la Față s a petrecut în timp ce Mântuitorul Se ruga.
– pentru schimbarea la „față” a sufletelor noastre. Și acesta este un motiv foarte important pe care nu trebuie să l pierdem din vedere, este că un prag duhovnicesc pe care trebuie să l trecem. Alături de bucuria praznicului să medităm și la schimbarea noastră, devenind din răi, buni, din mândri, smeriți, din cei cuprinși de păcate, lucrători ai virtuților. La aceasta și cuvântul de rugăciune ne îndeamnă: ” la lumina poruncilor tale îndreaptează cărările mele”, sau ” însemnatu s a peste noi lumina Feței Tale, Doamne”. Dar cât de lămurit ne arată Însuși Mântuitorul în Sfânta Sa Evanghelie poruncindu ne și zicând:” cât aveți lumina, umblați întru lumină ca să fiți fii ai luminii.”
Motivele pentru care Mântuitorul S a schimbat la Față pot fi multe. Nu avem un Dumnezeu exhaustiv. Dimpotrivă, mereu și mereu se descoperă în noi și noi înțelesuri din înțelepciunea cea fără de margini a lui Dumnezeu.
Un comentariu
Schimbarea la Față a avut loc pentru: – arătarea Preasfintei Treimi. Dumnezeu a binevoit a se arăta în Sfânta Sa Treime. Este cea mai vădită, lămurită, învederată arătare a Sfintei Treimi după cea de la Botezul Domnului ( pr. Cleopa Ilie). Fața Mântuitorului S a luminat mai înainte de a veni norul și mai înainte de a se auzi glasul Tatălui. Prin aceasta se arată că lumina a venit de la Sine, dinlăuntru Său, nu din afară, dovedind prin aceasta firea cea de Dumnezeu. S a arătat lumina „pe cât li se putea” ca să vadă cei prezenți. Nu poate omul vedea pe Dumnezeu în totalitatea Sa și să rămână viu.
– întărirea în credință a ucenicilor săi pentru că aceștia să înțeleagă că de bunăvoie merge la patima Sa.
-împlinirea prorociilor chiar de El făcute în Evanghelia Sa, căci zice:” sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu”.
– pentru a ne învăța pe noi rugăciunea. Minunea Schimbării la Față s a petrecut în timp ce Mântuitorul Se ruga.
– pentru schimbarea la „față” a sufletelor noastre. Și acesta este un motiv foarte important pe care nu trebuie să l pierdem din vedere, este că un prag duhovnicesc pe care trebuie să l trecem. Alături de bucuria praznicului să medităm și la schimbarea noastră, devenind din răi, buni, din mândri, smeriți, din cei cuprinși de păcate, lucrători ai virtuților. La aceasta și cuvântul de rugăciune ne îndeamnă: ” la lumina poruncilor tale îndreaptează cărările mele”, sau ” însemnatu s a peste noi lumina Feței Tale, Doamne”. Dar cât de lămurit ne arată Însuși Mântuitorul în Sfânta Sa Evanghelie poruncindu ne și zicând:” cât aveți lumina, umblați întru lumină ca să fiți fii ai luminii.”
Motivele pentru care Mântuitorul S a schimbat la Față pot fi multe. Nu avem un Dumnezeu exhaustiv. Dimpotrivă, mereu și mereu se descoperă în noi și noi înțelesuri din înțelepciunea cea fără de margini a lui Dumnezeu.