De ce a fost nevoie ca Hristos să moară pentru păcatele lumii?

Mulțumim părinților care susțin această emisiune pentru povățuire, sfătuire și îndrumare; noi doar subscriem acestor învățături și ne bucurăm de slavă lui Dumnezeu.
Desigur, Mântuitorul Iisus Hristos a mers de bunăvoie la patima Sa, după cum Însuși arată în Evanghelie:” oare n aș putea să rog pe Tatăl meu să mi trimită acum mai mult de 12 legiuni de îngeri, dar cum se vor împlini Scripturile”. De bunăvoie a mers și din dragoste pentru neamul omenesc, după cum auzim la fiecare Sf. Liturghie:” că Bun și Iubitor de oameni Dumnezeu ești…”, iar la Ap. zice:” atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât pe unicul Său Fiu L a dat spre mântuirea noastră”. Credinciosul nostru se întreabă de ce prin moarte s a mântuit neamul omenesc și de ce a trebuit să moară Iisus Hristos. După cum se arată în Vechiul Testament, trebuia să fie unul dintre ei, adică unul dintre oameni, dar și cu puteri dumnezeiești, Dumnezeu-Omul. Prorociile din Vechiul Testament:” precum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa Se va înălța Fiul Omului”. În pustie, toți cei mușcați de șarpe, privind la șarpele de aramă se vindecau, priveau la unu’ dintre ei; unul dintre noi S a înălțat, Iisus Hristos care e și Dumnezeu. De ce prin moarte:” plata păcatului este moartea”. Zice Sf Ioan Gură de Aur:” cu moartea pe moarte călcând”, cu cele dimpotrivă le a surpat pe cele dimpotrivă. Aceasta o arată și Mântuitorul în Evanghelie când zice:” grăuntele de grâu dacă nu moare rămâne singur, iar dacă va muri, aduce multă roadă”. Prin moartea Mântuitorului, s a născut viața veșnică, pierdut a Adam raiul, dar a câștigat împărăția. Mântuitorul a luat asupra Sa suferințele noastre, împlinind totodată și dreptatea lui Dumnezeu, căci zice: ” drept este Domnul Dumnezeul nostru și nu este nedreptate întru Dânsul”, și iarăși:” dreptatea înaintea lui va merge și va pune pe cale pașii Săi”, ” mila și adevărul s au întâmpinat, dreptatea și pacea s au sărutat. Adevărul din pământ a răsărit și dreptatea din cer a privit”. Unde stă pacea și dreptatea împreună cu ele, mila și adevărul. Dar peste toate tronează în mod covârșitor Atotînțelepciunea lui Dumnezeu cea fără de margini, după cum este scris:” adânci cu totul sunt gândurile Tale”, și iarăși:” O, adâncul bogăției, al înțelepciunii și al științei lui Dumnezeu”. Și iarăși:” gândul Domnului cine îl poate ști(ap.)”. Este ceea ce au lăsat pe Sfinți în uimire atunci când au zis:” Mare ești, Doamne, minunate sunt lucrurile Tale și niciun cuvânt nu i deajuns spre lauda minunilor Tale”.