” Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Lui” (ps). Sfinții, în timpul vieții pământești, prin credință și fapte bune, și au sfințit sufletele, dar totodată, și au sfințit și trupurile, ca purtătoare a sufletelor sfințite și împreună lucrătoare a sfințeniei. De aceea, ele nu sunt supuse stricăciunii, că celelalte trupuri, fiind purtătoare a harului Sfântului Duh. Deci, cinstind Sfintele moaște cinstim pe Însuși Dumnezeu, după cum zice Sf Apostol Pavel:” oare nu știți că trupurile voastre sunt temple ale Duhului Sfânt”, iar între o altă scriere ne poruncește să nu întristăm Duhul cel Sfânt care este întru noi.
Prezența Sfintelor Moaște în biserica noastră este o mare milostivire, bunătate și purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru noi, după cum glăsuiește învățătura Sfinților:” în multe chipuri ne sfințește Dumnezeu”. La o atât de mare bunătate a lui Dumnezeu este mare păcat să răspundem cu neîncredere. Cinstind Sfintele moaște, cinstim pe Însuși Mântuitorul Iisus Hristos care a deschis calea nestricăciunii prin aceea că S a înălțat cu trupul la cer.
Sfinții sunt frații noștri mai mari. Arătăm smerenie dacă ne închinăm Sfintelor Moaște, recunoaștem că frații noștri aceștia care s au proslăvit sunt mai buni decât noi, ei înșiși fiind foarte smeriți devreme ce au ajuns sfinți. Sfințenia este legată de nestricăciune, după cum zice la Psaltire:” că nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea”.
Oare nu pentru existența sfințeniei printre noi ne rugăm atunci când, cu atâta osârdie rostim Tatăl nostru, zicând:” sfințească Se Numele Tău”, rugându ne ca viața noastră să fie sfântă!?
Mare încurajare ne dă Sf Apostol Pavel când zice:” ai lui Dumnezeu neam suntem, fiind deci neamul lui Dumnezeu”, prin întruparea Mântuitorului și prin suflarea de viață. Cât de prețuite sunt între noi rudeniile, neamurile, familia lărgită. Iată că Dumnezeu ne socoate pe noi că suntem neamuri cu El. Dumnezeu Însuși cinstește Sfintele moaște, cu atât mai mult ar trebui să le cinstim noi. Le cinstește Dumnezeu de vreme ce le ține nestricăcioase, sfinte, plăcut mirositoare, ușoare, făcătoare de minuni.
Cu Sfintele moaște se împlinește cuvântul psalmistului David care zice:” cu cel cuvios, cuvios vei fi, cu cel ales, ales vei fi”, iar în altă parte:” Dumnezei sunteți și toți fii ai Celor preaînalt”.
Cinstind Sfintele moaște, cinstim pe Însuși Dumnezeu care a zis:” cel ce vă primește pe voi, pe Mine Mă primește, și cine Mă primește pe Mine primește pe Cel ce M a trimis pe Mine”.
Un comentariu
” Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Lui” (ps). Sfinții, în timpul vieții pământești, prin credință și fapte bune, și au sfințit sufletele, dar totodată, și au sfințit și trupurile, ca purtătoare a sufletelor sfințite și împreună lucrătoare a sfințeniei. De aceea, ele nu sunt supuse stricăciunii, că celelalte trupuri, fiind purtătoare a harului Sfântului Duh. Deci, cinstind Sfintele moaște cinstim pe Însuși Dumnezeu, după cum zice Sf Apostol Pavel:” oare nu știți că trupurile voastre sunt temple ale Duhului Sfânt”, iar între o altă scriere ne poruncește să nu întristăm Duhul cel Sfânt care este întru noi.
Prezența Sfintelor Moaște în biserica noastră este o mare milostivire, bunătate și purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru noi, după cum glăsuiește învățătura Sfinților:” în multe chipuri ne sfințește Dumnezeu”. La o atât de mare bunătate a lui Dumnezeu este mare păcat să răspundem cu neîncredere. Cinstind Sfintele moaște, cinstim pe Însuși Mântuitorul Iisus Hristos care a deschis calea nestricăciunii prin aceea că S a înălțat cu trupul la cer.
Sfinții sunt frații noștri mai mari. Arătăm smerenie dacă ne închinăm Sfintelor Moaște, recunoaștem că frații noștri aceștia care s au proslăvit sunt mai buni decât noi, ei înșiși fiind foarte smeriți devreme ce au ajuns sfinți. Sfințenia este legată de nestricăciune, după cum zice la Psaltire:” că nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea”.
Oare nu pentru existența sfințeniei printre noi ne rugăm atunci când, cu atâta osârdie rostim Tatăl nostru, zicând:” sfințească Se Numele Tău”, rugându ne ca viața noastră să fie sfântă!?
Mare încurajare ne dă Sf Apostol Pavel când zice:” ai lui Dumnezeu neam suntem, fiind deci neamul lui Dumnezeu”, prin întruparea Mântuitorului și prin suflarea de viață. Cât de prețuite sunt între noi rudeniile, neamurile, familia lărgită. Iată că Dumnezeu ne socoate pe noi că suntem neamuri cu El. Dumnezeu Însuși cinstește Sfintele moaște, cu atât mai mult ar trebui să le cinstim noi. Le cinstește Dumnezeu de vreme ce le ține nestricăcioase, sfinte, plăcut mirositoare, ușoare, făcătoare de minuni.
Cu Sfintele moaște se împlinește cuvântul psalmistului David care zice:” cu cel cuvios, cuvios vei fi, cu cel ales, ales vei fi”, iar în altă parte:” Dumnezei sunteți și toți fii ai Celor preaînalt”.
Cinstind Sfintele moaște, cinstim pe Însuși Dumnezeu care a zis:” cel ce vă primește pe voi, pe Mine Mă primește, și cine Mă primește pe Mine primește pe Cel ce M a trimis pe Mine”.