Când eram la început și intram în biserică și mă închinam de la stânga la dreapta sau invers, alandala, am trecut de nenumărate ori prin fața acestor uși. Desigur, ”jandarmerițele” de serviciu, cele cu ”baticul de 21 cm/21 cm” – vorba părintelui Constantin Necula, mi-au sărit în cap, ca să nu spun la jugulară că de ce trec eu așa, aiurea, prin fața acelor uși? Cine sunt eu?
Asta până într-o zi, când m-am enervat de-a binelea și pur și simplu mi-am întrebat duhovnicul: am voie să trec pe acolo, prin față?
Răspuns textual: ”Desigur că aveți voie oricum să treceți. De la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga, cum doriți. Desigur că aveți voie și prin fața ușilor împărătești. Singurul loc unde femeile nu au voie este în Sfântul Altar. Dar chiar și acolo o femeie are voie să treacă atunci când se sfințește o biserică. Nu este voie să se treacă prin fața ușilor decât doar atunci când preotul împărtășește enoriașii. Și dacă – Doamne ferește! – a căzut vreo părticică, nu aveți voie să treceți, în ideea că să nu călcați din greșeală peste Sfânta Euharistie. Atâta tot. Aceasta este explicația. Deci DA, aveți voie să treceți. ”
De atunci, mereu trec prin fața acelor uși atunci când nu este slujbă….
Așa că… este total eronat să crezi că nu ai voie să treci prin fața acelor uși.
Cum tot la fel de eronat este că nu ai voie să intri în biserică atunci când ești în perioada ”dificilă” a lunii. Singurele lucruri pe care nu ai voie să le faci este să te împărtășești și să săruți moaștele în perioada cu pricina. În rest, ai voie să stai la slujbe, ai voie să intri în biserică etc.
Eu nu știu cum de unii preoți – iertată să-mi fie remarca, sunt atât de… categorici, ca să mă exprim elegant!!! Probabil cei mai tineri sunt mai permisivi. Cinste lor!
Un comentariu
Când eram la început și intram în biserică și mă închinam de la stânga la dreapta sau invers, alandala, am trecut de nenumărate ori prin fața acestor uși. Desigur, ”jandarmerițele” de serviciu, cele cu ”baticul de 21 cm/21 cm” – vorba părintelui Constantin Necula, mi-au sărit în cap, ca să nu spun la jugulară că de ce trec eu așa, aiurea, prin fața acelor uși? Cine sunt eu?
Asta până într-o zi, când m-am enervat de-a binelea și pur și simplu mi-am întrebat duhovnicul: am voie să trec pe acolo, prin față?
Răspuns textual: ”Desigur că aveți voie oricum să treceți. De la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga, cum doriți. Desigur că aveți voie și prin fața ușilor împărătești. Singurul loc unde femeile nu au voie este în Sfântul Altar. Dar chiar și acolo o femeie are voie să treacă atunci când se sfințește o biserică. Nu este voie să se treacă prin fața ușilor decât doar atunci când preotul împărtășește enoriașii. Și dacă – Doamne ferește! – a căzut vreo părticică, nu aveți voie să treceți, în ideea că să nu călcați din greșeală peste Sfânta Euharistie. Atâta tot. Aceasta este explicația. Deci DA, aveți voie să treceți. ”
De atunci, mereu trec prin fața acelor uși atunci când nu este slujbă….
Așa că… este total eronat să crezi că nu ai voie să treci prin fața acelor uși.
Cum tot la fel de eronat este că nu ai voie să intri în biserică atunci când ești în perioada ”dificilă” a lunii. Singurele lucruri pe care nu ai voie să le faci este să te împărtășești și să săruți moaștele în perioada cu pricina. În rest, ai voie să stai la slujbe, ai voie să intri în biserică etc.
Eu nu știu cum de unii preoți – iertată să-mi fie remarca, sunt atât de… categorici, ca să mă exprim elegant!!! Probabil cei mai tineri sunt mai permisivi. Cinste lor!