Este păcat să nu crezi în minuni?

Cea mai mare minune este Însuși Dumnezeu. Aceasta o știm din Sf. Scriptură:” minunat este Dumnezeu”(ps.). Din toate veacurile, 2 minuni mari și cu deosebire a făcut Dumnezeu: crearea lumii văzute și nevăzute și întruparea Fiului lui Dumnezeu cu răscumpărarea neamului omenesc, după cum auzim cântându se cu glas mare la slujbele Bisericii:” minunate sunt lucrurile Tale, Doamne”. Săvârșitorul minunilor este Dumnezeu, după cum ne spune la Psaltire:” singurul care face minuni mari”. Dumnezeu face minuni și prin Sfinții Săi, dar tot cu puterea Lui:” Tu ești Dumnezeu care faci minuni”. Tocmai am sărbătorit de curând pe Sf. Ierarh Nicolae, iar mâine pe Sf. Ierarh Spiridon, care au titulatura de mari făcători de minuni.
În Sf. Scriptură dar și n Sf. Tradiție avem multe relatări de minuni mari și preaslăvite. Dar și viața noastră, existența noastră, tot ce ne înconjoară e ca o mare minune ce se ține cu puterea lui Dumnezeu. Toată existența o percepem ca pe o minune.
Există minuni și false minuni, năluciri diavolești, diavolul se transformă în înger de lumină. Da, este păcat să nu crezi în adevăratele minuni; da, este păcat să credem în minuni false. Omul credincios nu are nevoie de minuni, căci zice Sf Apostol Pavel:” umblăm prin credință, nu prin vedere”. Credința este adeverirea a ceea ce nu se vede. Să nu alergăm după minuni. Existența acestora ne obligă la schimbarea noastră în bine. Aducem spre mărturie învățătura unui mare sfânt al pustiei:” cel ce și vede păcatele sale și le și plânge este mai mare decât cel ce stă de vorbă cu îngerii”. Iată care sunt minunile pe care se cade să le așteptăm.
Să credem în faptele cele minunate ale adevăratelor minuni ca și noi să strigăm împreună cu Biserica lui Hristos:” Mare ești, Doamne, minunate sunt lucrurile Tale și niciun cuvânt nu e deajuns spre lauda minunilor Tale!”.