Există o slujbă anume pentru ocrotirea de diavol?

Zice Sf Apostol Pavel:” lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva începătorilor, împotriva stăpânirilor, împotriva stăpânitorilor acestui veac, împotriva răutăților duhurilor celor care sunt în văzduh”, după cum a arătat și părintele. Da, există diavoli. Aceasta o arată Însuși Mântuitorul Hristos când zice:” am văzut pe Satana că un fulger căzând din cer”. Locuința diavolilor este în văzduh dar și în iad, ținuți în legături pentru ziua cea mare a judecății. Mari eforturi face diavolul că noi să credem că el nu există. Câte păcate avem, atâția diavoli; câte patimi, atâția diavoli sunt cu noi. Lupta cu diavolul e o luptă împotriva păcatului. Desigur, în lupta aceasta vom chema pe Dumnezeu în ajutor. Prin apropierea noastră de Dumnezeu, diavolul va fugi de la noi, unde stă lumina nu poate sta întunericul, după cum arată Sf. Scriptură:” căci întunericul n a cuprins o pe dânsa”, adică pe lumină.
Da, există blesteme, există vrăji, dar ele nu sunt lucrătoare asupra omului credincios. Blestemul și vrăjile se întorc asupra persoanelor care le a trimis. Puterea vrăjmașului celui de obște ( diavolul), este îngrădită de puterea lui Dumnezeu; atât lucrează cât îi îngăduie Dumnezeu, cum zice la Iov:” du te, dar de suflet să nu te atingi”. Mult aleargă unii credincioși după rugăciunile Sf. Vasile cel mare. Aceste rugăciuni se citesc după foarte multă cercetare. Nu pot fi citite pentru și nici de către persoanele cuprinse de patimi. Prin patima pe care o avem, diavolul stă la noi cu îndreptățire, după dreptate, devine casă pentru el. În cazul acesta ne vom curăți de păcat și diavolul singur va pleca de la noi. Vrednicul de pomenire Părintele Cleopa, oricând și de oricine ar fi fost întrebat despre rugăciunile acestea, mereu răspundea:” să nu le citească”. Aceste rugăciuni dacă s au scris, au aplicabilitate. Desigur, diavolii toți sunt răi, neascultători, răzvrătiți; dar unii cu deosebire sunt răzvrătiți, ies din cadru în chip deosebit, sunt deosebit de asupritori, pentru astfel de cazuri se citesc. Dar cine poate face deosebirea cazurilor?
Să nu alergăm după rugăciunile Sf Vasile cel mare ci să urmăm calea cea de mijloc, cea împărătească ce ne o pune în față biserica prin cinstirea lui Dumnezeu și păzirea de păcate, cale foarte folositoare, ajutătoare și izbăvitoare. Și diavolii mărturisesc:” creștinii!! au pe Domnul lor, Iisus Hristos ( pateric). Deci, cu un astfel de Domn să tot fii creștin. Așa vorbesc diavolii între ei.
Apropierea noastră de Dumnezeu ne va fi izbăvitoare de duhurile cele necurate, de blesteme și de vrăji, după cuvântul care zice:” veselitu ne am pentru zilele în care ne ai smerit, pentru anii în care am văzut rele”, și iarăși:” trecut am prin apă și prin foc dar ne ai scos la odihnă”.