Skip to main content

La ce se referă cuvintele „Sfințească se numele Tău” din Tatăl nostru?

Protoiereu Gheorghe Colțea, protopopiatul de Bran-Zărnești, Arhiepiscopia Sibiului

SUSȚINE TRINITAS TV

Dacă ți-a plăcut această emisiune susține-o într-un mod concret, rapid și sigur. Donează pentru activitatea TRINITAS TV utilizând cardul bancar, Apple Pay sau Google Pay.

Donează acum!

Un comentariu

  1. Maria, Suceava

    Hristos a înviat! Această primă cerere din rugăciunea Tatăl nostru se referă la sfințirea numelui lui Dumnezeu de către noi și prin noi ( învățătura ortodoxă). De către noi, numele lui Dumnezeu este sfințit când părăsim păcatele, lucrăm poruncile și viețuim după voia lui Dumnezeu iar prin noi numele lui Dumnezeu este sfințit când viața noastră devine o pildă pentru semenii noștri, aceasta fiind spre slava lui Dumnezeu, după cum zice Sf Apostol Pavel:” ca ei, văzând faptele voastre cele bune, să slăvească pe Dumnezeu”.

    La prima citire, dacă nu suntem cu luare aminte întemeiată și obișnuim să gândim în fugă, putem da o înțelegere greșită acestei cereri. Dumnezeu e desăvârșit în calitățile sale, covârșitor, nu înțelegem ” sfințească se” ca și cum Dumnezeu S ar sfinți, aceasta fiind o blasfemie și poate conduce la erezie. Și credința cea sădită în noi de Creatorul de la naștere, dacă nu este acoperită de păcate, ne poate conduce drept în gândirea despre Dumnezeu. Dumnezeu este îmbrăcat în toate calitățile sale mai înainte de toți vecii și în veacul veacului. Creația se sfințește de la Creatorul Său. Aici iarăși ne amintim de învățătura Sf Apostol Pavel:” litera ucide iar Duhul dă viață”. Rostind aceste cuvinte, să le îmbrăcăm în Duhul ca să le putem înțelege.

    Sfințenia lui Dumnezeu este vestită în Sf Scriptură, căci auzim în biserici:” Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru” și iarăși:” Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui că Sfânt este”, sau atunci când preotul zice cu glas mare:” că Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești”.

    Sfințenia lui Dumnezeu e atât de mare încât sfințesc și alte calități ale dumnezeirii, cum auzim rostindu se:” Lumină lină a Sfintei Slave”, slava este îmbrăcată în sfințenie, lumina o numim sfântă pentru că este de la Dumnezeu cel sfânt.

    Dar și prorocul David zice:” lăudați pomenirea sfințeniei Lui”. Și n Vechiul Testament se face cunoscută sfințenia lui Dumnezeu după cum am auzit în Sfânta și Marea Sâmbătă pe care tocmai am parcurs o, am auzit cântându se:” Dumnezeule, cine este asemenea Ție, preaslăvit în sfințenie”.

    Pentru noi este pusă cererea, noi suntem cei care avem nevoie să împrumutăm, să lucrăm și să ne însușim din sfințenia lui Dumnezeu. Astfel și noi vom putea împreună cu marele David dar și dimpreună cu Biserica cea drept măritoare:” Dumnezeule, în sfințenie e Calea Ta, cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru”. Hristos a înviat!

Adaugă comentariu

Emailul tău nu va fi publicat. Cămpurile obligatorii sunt marcate cu *.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.