Tresăltă în toată fiinţa mea rostirea sa divină: „A pus în tine Domnul nemargini de gândire”. Rostul lui MIHAI EMINESCU pe-acest pământ a fost (am încredinţare!) cel al rodirii: „sămânţa roditoare se cade ca să sameni”!… Aşa-mi explic esenţa gândirii pure, zămislire sub imperiul geniului: „Văd cerul lan albastru sădit cu grâu de stele”! Mihai Eminescu este fiinţa pământeană înzestrată de PreaBunul Dumnezeu cu atributele genialităţii nepământene!… Călătoria sa prin acest existenţial, „loc al pătimirei”, presărat cu „venin şi farmec” a fost – şi rămâne – „făclie”, „vis dureros de foc”, urcuş îndrăzneţ spre piscurile sfinţite de prezenţa Magului călător spre stele… şi mai departe…spre „imperiul gigantic, purpur-mpărătesc”! Acolo, negreşit, PreaÎnaltul i-a rezervat întru eternă strălucire, „pe-a cerului nemargini”, o „blândă stea”! Şi-adesea, cu ochii spre Înalt, rogu-vă, s-o îmbrăţişăm cu privirea. Şi-n acea clipită, puteţi a mă crede (încercaţi!) veţi rosti, în şoaptă: „Văd cerul lan albastru sădit cu grâu de stele”.
Este minunata aceasta emisiune. Cand a fost anuntata m-am bucurat pentru ca domnul Alex Stefanescu este ascultat si citit cu bucurie de multi romani. Speram sa petrec mai mult timp ascultandu-l. Oricum, ii multumesc pentru cele cateva minute de inaltare spirituala si sufleteasca pe care ni le ofera saptamanal. Dumnezeu sa fie cu noi.
2 comentarii
Tresăltă în toată fiinţa mea rostirea sa divină: „A pus în tine Domnul nemargini de gândire”. Rostul lui MIHAI EMINESCU pe-acest pământ a fost (am încredinţare!) cel al rodirii: „sămânţa roditoare se cade ca să sameni”!… Aşa-mi explic esenţa gândirii pure, zămislire sub imperiul geniului: „Văd cerul lan albastru sădit cu grâu de stele”! Mihai Eminescu este fiinţa pământeană înzestrată de PreaBunul Dumnezeu cu atributele genialităţii nepământene!… Călătoria sa prin acest existenţial, „loc al pătimirei”, presărat cu „venin şi farmec” a fost – şi rămâne – „făclie”, „vis dureros de foc”, urcuş îndrăzneţ spre piscurile sfinţite de prezenţa Magului călător spre stele… şi mai departe…spre „imperiul gigantic, purpur-mpărătesc”! Acolo, negreşit, PreaÎnaltul i-a rezervat întru eternă strălucire, „pe-a cerului nemargini”, o „blândă stea”! Şi-adesea, cu ochii spre Înalt, rogu-vă, s-o îmbrăţişăm cu privirea. Şi-n acea clipită, puteţi a mă crede (încercaţi!) veţi rosti, în şoaptă: „Văd cerul lan albastru sădit cu grâu de stele”.
Este minunata aceasta emisiune. Cand a fost anuntata m-am bucurat pentru ca domnul Alex Stefanescu este ascultat si citit cu bucurie de multi romani. Speram sa petrec mai mult timp ascultandu-l. Oricum, ii multumesc pentru cele cateva minute de inaltare spirituala si sufleteasca pe care ni le ofera saptamanal. Dumnezeu sa fie cu noi.