Pot avea roboții conștiință? Câteva posibile lecții după 20 de ani de cercetare

Cred ca problema ar fi foarte simpla daca am reduce intrebarea despre constiinta, la intrebarea despre suflet. Nu poate avea constiinta decat o fiinta, care are un suflet, intrucat valorile constiintei nu sunt doar principii formale, sunt, in primul rand,simtiri ale binelui si raului din sufletul fiecaruia. Este o legatura directa cu Dumnezeu, am putea spune, care uneori ne spune in propriul suflet ce este bine, si ce nu. Chiar si in situatii care depasesc logica! De aceea, a ne intreba daca un robot are constiinta, inseamna a ne intreba, de fapt, daca el are suflet – si aici, dilema se lamureste. Sufletul este dat doar de Creator, iar daca un robot ar ajunge, intr-un mod suprafiresc si exceptional, sa aiba suflarea de viata, daca El-insusi i-ar acorda-o, si nu oamenii, care nu au aceasta putere, atunci acesta ar fi un eveniment mistic extraordinar, o rasturnare a tuturor conceptiilor noastre despre viata si creatie. Ar putea insemna ca El ar voi sa ne dea o lectie: ”si din pietrele acestea pot face fii ai lui Avraam”, sau poate, ca noi, desi avem harul Lui, nu l-am folosit asa cum se cuvine, si El a hotarat sa il dea mai curand obiectelor inanimate, care cunosc si aplica la perfectiune legile simple introduse in programul lor. Aceste inteligente artificiale sunt mereu sub ascultare, prin insasi natura lor, si de aceea, poate ca ele ar merita acest dar – la modul teoretic, desigur. Desigur, pe de alta parte, ele nu sunt capabile de a alege sa asculte sau nu,si atunci, ascultarea lor nu are atata valoare ca aceea a unei simple fiinte omenesti. Ar fi multe de spus, dar rezumand, opinia mea este ca, in mod normal, nici o inteligenta artificiala nu ar putea avea constiinta, ci doar programe logice extrem de avansate. (Aici ar putea exista o alta discutie: se poate spune oare ca inteligenta implica, in mod necesar,existenta constiintei?)
Iar daca vreodata, in mod exceptional, Dumnezeu ar hotara sa ne dea o lectie daruind harul constiintei unui robot superinteligent, ma tem ca acest lucru ar trebui sa fie un prilej de smerire si de revizuire a intregii noastre atitudini fata de El si de lucrurile Sale. Ar putea fi un avertisment ca, noi-insine nu suntem pe calea cea buna, si creatiile noastre merita harul mai mult decat noi.
Intrebare de parcurs: si daca acest lucru s-ar intampla, cum ne-am da noi seama? Cum am intelege noi ca, acel robot a devenit o fiinta care are un suflet? Complexitatea raspunsurilor lui la intrebarile noastre nu este un criteriu, si ma tem ca, ar vedea acest lucru doar cei pregatiti sa vada. Care tot din voia Lui ar intelege. Iar ceilalti, ar gasi mereu explicatii logice chiar si inadvertentelor: cineva a introdus si alte date in computer, mult mai complexe, sau i-a modificat softul astfel incat sa ajunga la capacitatea de a gasi alte solutii pe baza datelor existente – adica, sa capete capacitatea de adaptare. Desigur, chiar si crearea unui robot capabil sa invete, sa acumuleze cunostinte cu totul noi si diferite fata de cele din softul de baza, si sa adapteze aceste cunostinte in functie de situatie, sa faca alegeri de valoare: care sunt mai importante si mai valorase intr-un anumit moment: datele vechi cunoscute, sau cunostintele noi, sau, in ce moment datele vechi devin depasite – crearea unui asemenea robot capabil sa faca aprecieri de valoare in mod spontan, depasindu-si datele introduse in softul de baza, nu sta in puterea stiintei actuale, si cred ca nu va sta nicicand.
Pana la urma, din toate aceste motive, si mai ales din acel mai inainte numit: ca, fie si daca Dumnezeu ar face o minune cu un robot – intrucat, constiinta doar El o poate da – aceasta minune ar fi oarecum irosita, intrucat oamenii nu ar recunoaste-o, sau nu ar voi sa o recunoasca, si atunci, de ce sa o mai faca? De ce sa faca El lucruri inutile?
Ne putem gandi chiar la posibilitatea in care, recunoscand-o, oameni rauvoitori si lipsiti de constiinta, sa distruga acel robot, pentru ca s-ar simti inferiori acestuia, si nu ar voi sa asculte judecatile sale morale. Acest gen de oameni, din pacate, nu s-ar da in laturi nici de la a ucide pentru a-si apara imaginea si asa-zisa superioritate, deci distrugerea unui robot ar fi chiar un lucru mic.
Si, un alt aspect: cei putini si bine-intentionati, care chiar ar intelege ca acel robot are constiinta, nu ar incerca ei din toate puterile, nu si-ar irosi vietile, pentru a crea altii asemanatori, pentru a crea o intreaga linie la fel? Dar, chiar si ei, nu ar intelege, poate, ca aparitia fie si a unei mici scantei de suflet si constiinta intr-o masina, nu este in puterea omului, ci doar o minune aparte, care ar avea, probabil, scopul de a ne transmite un mesaj.
Nu stiu de ce, simt ca nu ar trebui sa ne rugam sa apara roboti dotati cu constiinta – ceea ce ar fi, poate, cedarea stafetei speciei noastre, care nu s-a dovedit la inaltime, catre o alta forma de viata – si asta, de catre El-insusi. Ar trebui mai curand, sa ne rugam sa ne imbunatatim pe noi, si sa renuntam la pacatele grave impotriva mediului si a fiintelor vii, pe care le supunem conform intereselor noastre, fara sa tinem cont de cerintele vietii lor.
Iertati-ma pentru lungime, dar am simtit ca sunt adevaruri care trebuiau recunoscute. Va multumesc din suflet pentru posibilitatea dialogului. Cu stima, Florina Rosu, un om plin de pacate