Raportarea la moarte a omului contemporan

Felicitări pentru bucuria (oricât ar părea de paradoxal) oferită de emisiunea acestei seri: Raportarea la moarte a omului contemporan. Este mai mult decât meritorie această emisiune difuzată la doar 8 zile de la anunțarea morții Cristinei Țopescu! Întotdeauna, după astfel de bucurii, pe care le am urmărind CREDINȚĂ ȘI CULTURĂ, simt nevoia să intru în vorbă și eu cu gazda emisiunii… O fac pentru prima dată, acum, pe această cale, dăruindu-vă Domnule Bănescu, două poezii legate de tema serii, din volumul CÂNTURILE MÂNTUIRII (Ed. Limes, 2019, prefață de Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Chirilă):
DORINȚĂ Şi atunci când ‘oi muri
Fă-o, Doamne, într-o zi
Când durerea celor dragi
Să miroase-a crâng de fragi

Şi să ţină doar o clipă,
Cât va bate-a mea aripă,
Pentru zborul ce m-aşteaptă
Către viaţa Ta cea dreaptă,

Unde nu-i suspin, nici chin,
Soare-i doar şi cer senin,
Unde îngerii în cor,
Îşi slăvesc Stăpânul lor!

Şi acolo, printre sfinţi,
Să-i revăd pe-ai mei părinţi,
Tineri şi surâzători,
Îmbrăcaţi de sărbători

Şi, cu braţele deschise,
Să-mplinesc a’ mele vise,
Să mă strângă drag la piept,
Să fi meritat s-aştept

Clipa asta minunată,
Când sărută fiu pe tată,
Dulce ca o coaptă poamă,
Când sărută fiu pe mamă.

Iară din iubirea lor,
Se nasc stele ce nu mor,
Cerul tot se luminează,
Veşnic, lumea-i la amiază,

Când un soare orbitor,
Blând şi cald, ocrotitor,
Ne îmbracă în lumină
Viaţa pururea senină.

MOARTE

Vine moartea să mă-ntrebe:
– Sângele ţi-e cald, ori fierbe?
Eu mă uit în ochii ei şi o-ntreb:
– Moarte, ce vrei?

– Vreau să te opresc din zbor
Ca să pot să te dobor.

Vreau să te opresc din cânt
Ca să te bag în mormânt.

Vreau să te opresc din râs
Ca să nu ştii că sunt vis.
……………………………………..
……………………………………..
……………………………………..
Pleacă moartea necăjită
Supărată, veştejită.
Eu mă uit în urma ei şi îi spun:
– N-ai ce să-mi iei!
Cu dragoste frățească în Domnul, Ștefan, Cluj-Napoca