Românitate versus romanitate

O problemă care nu a fost clarificată: Pe 10 mai se sărbătorește Ziua românității Balcanice, care nu înseamnă numai aromâni. Pe 23 Mai se sărbătorește numai Ziua Aromânilor de Pretutindeni. Această sărbătoare a fost inițiată din 1985 de comunitățile de aromâni din R. Macedonia de Nord și preluată apoi de comunitățile din toate statele odată cu instaurarea democrației. Ea a devenit o zi a solidarității care a căpătat dimensiunile unei sărbători populare de frăție internațională. E sărbătorită și în diaspora în cele mai îndepărtate state unde trăiesc comunități de aromâni. Suprapunerea unei zi a romantății, legată de același eveniment istoric, peste această sărbătoare nu ni se pare un act prea inteligent al politicii românești în spiritul armoniei cu cei pe care-i numesc „români balcanici”. Nu pot să te mândrești că ești român dacă ești armân în fața aromânilor de pretutindeni. Dacă ea a devenit populară, tadițională, intervenția oricărui stat înseamnă sfidarea românismului balcanic.
O altă problemă. Ultimul act de care stabilește raporturile României cu Aromânii balcanici, nu este Iradeaua otomană din 1905. Este tratatul de Pace de la București din 1913, prin care politica românească și statele balcanice împărțeau Macedonia istorică între 4 state, iar România obținea Cadrilaterul. De atunci s-a terminat și cu Iradeaua și cu românismul balcanic. O întrebare a intervievatorului pe care o așteptam cu toții ar fi fost. ”Mai are România dreptul să se amestece în balcani și să-i considere români, după evenimentele care s-au succedat? Cât este de normal și drept să se folosească de această Iradea? E mai corect să vorbim de ROMANITATE BALCANICĂ -ȘI ÎNFRĂȚIRE ÎN ACEST SPIRIT SAU DE rOMÂNITATE BALCANICĂ. Aceasta este problema la care așteptam un răspuns.