Născută în prima jumătate a celui de-al treilea secol în sânul unei ilustre și nobile familii din Catania, Italia, Sfânta Agata a rămas neuitată pentru cea de-a doua, și mai importantă, naștere a sa, anume moartea martirică pentru Hristos.
Creștină într-o perioadă în care a fi creștin era foarte primejdios, trăiește o viață curată, dedicată credinței sale, și își făgăduiește păstrarea fecioriei pentru Hristos.
Atunci când împăratul roman Deciu declanșează persecutarea creștinilor, sub guvernatorul local Quintian, fecioara Agata este arestată.
Moartea sa a fost însoțită de chinuri cumplite prin care se încerca zdrobirea voinței Agatei de a rămâne neclintit fidelă Mântuitorului Hristos. Calmă și serenă în suferințe înfuriază și mai mult pe prigonitori. A trecut la Domnul în ziua de 5 februarie 251.
Chiar în anul următor morții sale face o minune în Catania, localitatea unde se aflau sfintele sale moaște, și izbăvește pe locuitorii cetății, păgâni și creștini deopotrivă, de efectele unei erupții a vulcanului Etna. Aceasta și alte minuni au făcut ca Sfânta Agata să rămână în amintirea credincioșilor de-a lungul istoriei ca o ocrotitoare împotriva cutremurului și a focului.
Sfintele moaște au stat o perioadă și la Constantinopol între 1040 și 1126, an în care s-au întors în Catania.
Cunoaștem dialogul dintre Mucenița Agata și guvernatorul Quintian.
-Ce condiție ai?, a întrebat-o acesta.
-Eu sunt liberă și nobilă din naștere, și asta o arată neamul meu.
-Dacă ești liberă și nobilă de ce duci viața de jos a unei sclave?
-Eu sunt roaba lui Hristos și de aceea duc viață umilă.
-Dacă erai liberă și nobilă cu adevărat, nu te-ai umili până într-acolo încât să te numești roabă.
-Adevărata noblețe stă în a fi robii lui Hristos, a răspuns fecioara.
De numele Sfintei Agata, pe noi românii, ne leagă și o minune care s-a întâmplat în anul 1713. În această zi, Sfântul Mitropolit al Țării Românești Antim Ivireanul, prin descoperire dumnezeiască hotărăște zidirea Bisericii Mânăstirii Antim din București. Acest lucru este amintit în testamentul său în care citim: „La februarie, în cinci zile, în ziua Sfintei mucenițe Agata, să se îmbrace o fată săracă cu ie, rochie, cizme și brâu și să i se dea și 30 bani, pentru că în ziua pomenirii sale, prin dumnezeiască descoperire, am hotărât să zidim biserica.”
Sfânta muceniță Agata este cunoscută și cinstită în întreaga lume creștină. Această neclintită mărturisitoare a credinței în Hristos, ne rămâne și nouă model și îndemn de a ne trăi cu fermitate convingerile creștine.
