De multe ori, când auzim istoria atâtor martiri care și-au dat viața mărturisind credința în Hristos, aceste evenimente par cumva îndepărtate de noi. Poate doar iminența unei astfel de situații sugerată de imagini ale martiriilor din ziua de astăzi ne pot face cu adevărat să realizăm drama și măreția unui astfel de eveniment în parte. Dar moartea fiecărui martir, cunoscut sau mai puțin cunoscut, este unică și egală în importanță.
Sfânta Hristina din Persia. Un nume care nu lipsește din nici un sinaxar. Nici din sinaxarul persan, nici din cel constantinopolitan, nici chiar din cel de la Roma. Însă, din nefericire, despre Sfânta Hristina se cunosc foarte puține lucruri.
Știm faptul că Hristina era de origine persană și se numea Hristina-Yazdoy. Cristina a trăit în timpul regelui Chosroes al II-lea (590-628). În vremea aceea creștinii reprezentau o minoritate în Persia și erau în general persecutați. Domnia lui Chosroes însă, a reprezentat o perioadă în care arestările creștinilor deveneau din ce în ce mai dese.
Cele mai multe relatări de martirii din sursele hagiografice siriace provin din această perioadă. În majoritatea cazurilor este vorba despre păgâni mazdeeani sau zoroastrieni care se converteau la creștinism și care plăteau credința lor cu preț de sânge.
Singura sursă de informații asupra Sfintei Hristina este Babai cel Mare autorul siriac a mai multe vieți de martiri, între care a Sfântului Gheorghe și a Sfintei Yazdoi-Hristina. Din viața scrisă Babai nu a mai ajuns până la noi decât prefața, păstrată și ea într-un singur manuscris numit Diyarbekir.
În afară de faptul că era de origine Persană și de perioada persecutorului în care a trăit, mai știm despre Yazdoi-Hristina din Bet Garmai, că era fiica lui Yazdēn guvernatorul din Nisibe.
Pentru mărturisirea credinței creștine a fost biciuită până la moarte. Nu a renunțat. Nu s-a lepădat.
Vestea martiriului său a trecut granițele imperiului persan sasanid în imperiul bizantin. Mai multe detalii nu se cunosc, însă ecoul jertfei sale s-a păstrat în inimile și amintirea creștinilor sute de ani.
Sfânta Hristina este unul din miile de exemple de suferință smerită și prea-puțin cunoscută din spațiul creștin siriac. Nu trebuie trecut cu vederea că după decăderea imperiului persan pentru creștini lucrurile nu s-au îmbunătățit. Persia a fost cucerită de musulmani și Islamul a devenit religia oficială. Creștinismul a rămas, astfel, în continuare în pericol.
Sfânta Hristina este un exemplu de sinaxar, adică un exemplu de neuitare. Biserica, în cer și pe pământ, nu uită niciodată jertfa sfinților. Și-o amintește și îi roagă pe sfinții martiri să mijlocească la Domnul Cerurilor pentru Biserica de pe pământ.
