Sfântul Chiril a fost episcopul cetății Gortina din insula Cipru până în clipa în care și-a dat martiric viața mărturisindu-l pe Hristos Domnul Nostru.
Chiril s-a născut într-o familie care nu cunoscuse lumina lui Hristos. În împrejurări pe care nu le cunoaștem, probabil din mărturia altor creștini a aflat cele despre credință. Sămânța Duhului sădită în inima sa din auzul cuvintelor sfinte a rodit, iar Schiril s-a convertit la creștinism. A dus viață cumpătată și bineplăcută lui Dumnezeu fiind în același timp dedicat nevoilor celor de lângă el.
În jurul anului 280, pentru viața sa virtuoasă și pentru că se dovedise un creștin iubitor de aproapele, a fost înălțat la demnitatea episcopiei, devenind ierarhul cetății Gortina. Când a fost hirotonit ierarh avea deja vârsta foarte înaintată. Se apropia de șaptezeci de ani. Bunul Dumnezeu i-a dat însă putere pentru că a păstorit eparhia sa încă aproape douăzeci și cinci de ani.
În primăvara anului 304, a fost promulgat de către puterea imperială romană al patrulea edict de persecuție a creștinilor, sub împărații Dioclețian și Maximian-Galeriu. Edictul stipula ca toți creștinii să tămâieze zeii, să guste idolotite adică mâncare afierosită sau dedicată zeilor și să nu se mai numească creștini.
Bătrânul episcop Chiril a fost chemat înaintea guvernatorului insulei Creta numit Agrian. Acesta i-a pus dinainte episcopului toate consecințele pe care le va suferi dacă nu se va conforma ordinelor, consecințe care vor afecta inclusiv familia episcopului.
Sfântul Chiril nu s-a lăsat intimidat și a mărturisit curajos faptul că nu se leapădă de învățătura cea adevărată a Mântuitorului Hristos și nici de sfântul nume de creștin.
A fost condamnat la moarte prin decapitare. Pedeapsa a fost aplicată în afara cetății într-un loc numit Rhaxo, foarte greu accesibil. Trupul său a fost îngropat chiar în acel loc unde a fost omorât, loc în care, după încetarea persecuțiilor a fost înălțată o biserică în cinstea și pomenirea sfântului Ierarh al Gortinei, Chiril.
În fiecare an, în ziua de 9 iulie, creștinii mergeau la acel loc sfânt al martiriului să prăznuiască pe Sfântul Chiril. Cu o astfel de ocazie a fost scrisă și o predică care descria viața și pătimirile sfântului și care stă la baza vieții sale care se păstrează în doar două manuscrise grecești.
Amintirea faptelor de credință mărețe ale martirilor precum Sfântul Chiril ne arată nouă creștinilor că în vreme de pace sau de persecuție trebuie să facem efortul ca toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
