Tatăl Sfântului Auxentie, preotul Addas, a fost un refugiat persan, din Siria de astăzi. A venit la Constantinopol ca să-și salveze viața, în țara sa natală creștinii fiind persecutați.
Auxentie, pe care istoricul bisericesc Sozomen îl laudă pentru virtuțile sale creștine, pentru inteligența și dragostea sa de cultură, a avut o frumoasă carieră militară. Slujește ca ofițer chiar în garda împăratului Teodosie al II-lea.
Căutările sale interioare, dragostea de Dumnezeu și de viață curată, au fost motivele pentru care, în lume fiind, a căutat neîncetat sfatul părinților duhovnicești ai vremii sale.
În anul 446, Sfântul Auxentie a hotărât să renunțe la viața sa în lume și să își dedice viața învrednicirii de Dumnezeu prin nevoințe și lupte duhovnicești. A ales ca loc al petrecerii sale călugărești Oxia, un ținut muntos din Bitinia.
Deși s-a lepădat de lume, nu rămâne străin de controversele legate de învățătura de credință. Astfel, este chemat din liniștea chiliei sale să participe la Sinodul Ecumenic de la Calcedon unde dă mărturie bună.
După Sfântul Sinod se retrage în muntele Skopa lângă Calcedon. Pentru că mulțime de oameni veneau să ceară rugăciune, ajutor și sfat duhovnicesc de la Sfânt, muntele acela a ajuns să se numească Muntele lui Auxentie.
A murit în jurul anului 470, într-o zi de 14 februarie și a fost înmormântat în Mânăstirea Sfântului Hipatie la Rufiananas.
Evlavia, viața sfântă și dragostea de monahism a Sfântului Auxentie au rodit și în ucenicii săi. La poalele muntelui unde s-a nevoit, Sfântul a înființat o comunitate monahală feminină, la Trichinarion. Această pildă a fost urmată și de alți ucenici. Ei au înființat nenumărate mânăstiri și au dus astfel moștenirea duhovnicească a Sfântului Auxentie mai departe.
Ce ne poate arăta exemplul său? În lumea în care ne ducem viața, indiferent de meserie sau loc, de circumstanțe sau vârstă, viața spirituală este posibilă. Putem, la fel ca tânărul militar Auxentie, să ne îmbogățim viața căutând sfatul părinților îmbunătățiți sau mângâierea care vine din scrierile lor.
