Supranumit Patriarhul monahilor din Apus, Sfântul Benedict de Nursia a reușit prin viața sa cu totul sfântă și prin regulile de organizare a mânăstirilor să influențeze în mod extraordinar monahismul occidental.
Ceea ce a făcut Sfântul Vasile ce Mare pentru monahismul răsăritean, a făcut sfântul Benedict de Nursia pentru monahismul apusean.
Puterea de a modela pentru sute de ani modul de viețuire al călugărilor care se nevoiesc după regulile sale, a provenit din sfințenia vieții lui Benedict și din bogata sa experiență duhovnicească.
Detaliile pe care le cunoaștem despre viața acestui mare părinte al Bisericii le avem de la Sfântul Grigorie cel Mare din lucrarea sa numită Dialoguri.
Benedict s-a născut într-o familie înstărită în orașul Nursia. A avut o soră geamănă numită Scolastica, vestită și ea pentru viața sa duhovnicească.
Părăsește casa părinților la o vârstă fragedă pentru a merge la studii în Roma. Lipsa de moralitate a mediului în care se afla îl determină pe Benedict să părăsească Roma și să aleagă viața singuratică a nevoințelor monahale.
S-a stabilit în locul numit Subiaco, o zonă pietroasă și destul de greu accesibilă, într-o peșteră cu acces foarte dificil. Timp de trei ani de zile singurul care a știut de pustnicul Benedict a fost un monah Romanus, care îi aducea mâncare din când în când și i-o cobora cu ajutorul unei frânghii.
Treptat lumea a aflat de Sfântul Benedict și a început să vină la el pentru sfat și binecuvântare. Părăsind solitudinea pustiei, Benedict acceptă să primească ucenici monahi pe care îi organizează în doisprezece mânăstiri.
Pleacă de la Subiaco și se stabilește la Monte Casino. Acolo Sfântul Benedict fondează una dintre cele mai celebre mânăstiri apusene. Aceasta a influențat viața duhovnicească și spiritualitatea europeană timp de sute de ani.
Pentru buna organizare a vieții de zi cu zi din mânăstire, Benedict a redactat o serie de reguli. Acestea prevedeau modurile în care monahii își împărțeau timpul între rugăciune, studiu și munca fizică. „Lenea este dușmanul sufletului, spune Sfântul Benedict, și de aceea frații trebuie în anumite momente să muncească, iar în altele să studieze (…) Orice bine îl vezi în tine să îl atribui lui Dumnezeu și nu ție; dar să recunoști pururea că ceea ce este rău este făcut numai de tine, și să te învinovățești pentru asta.”
Deși avea grijă duhovnicească de monahi, Sfântul Benedict a propus un monahism întors spre nevoile credincioșilor. „Înainte de toate și mai presus de toate, sfătuia el, trebuie acordată atenția îngrijirii celor bolnavi, ca să fie slujiți ca și cum ar fi Hristos Însuși.”
Cunoscând apropierea sfârșitului său,și-a anunțat ucenicii să-i pregătească mormântulcu șase zile înainte. A primit Sfintele Taine și a murit stând în picioare cu mâinile ridicate la rugăciune. A fost înmormântat alături de iubita sa soră geamănă Scolastica.
