Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare s-a născut la Melitene în Armenia în anul 377. Nașterea sa a fost un eveniment pentru care părinții săi Pavel și Dionisia s-au rugat îndelungat. Rămânând orfan de tată încă din copilărie, mama sa l-a dat spre educare episcopului Otreios care l-a și botezat. La vremea cuvenită Eftimie a fost făcut citeț sau lector al Bisericii, iar mama sa a fost investită diaconiță.
A studiat cu Acachie și Sidonie, viitorii episcopi ai cetății, iar la vârsta de 19 ani a fost hirotonit preot, primind și sarcina de a superviza mânăstirile din zonele suburbane Metilenei. Iubind monahismul și liniștirea cea pentru Hristos, în anul 406 renunță la aceste sarcini și merge în Palestina stabilindu-se pentru o vreme în lavra de la Faran.
Iubind pustnicia și dorind să sporească intensitatea viețuirii sale duhovnicești, merge împreună cu alt pustnic Teoctist și se stabilește într-o peșteră la wadied-Dabor. Aflându-se unde se află este în scurt timp căutat de monahi și ia astfel naștere o mânăstire în acel loc. Aici, în jurul anului 420, un conducător arab numit Aspebet a venit la Sfântul Eftimie cu fiul său bolnav promițând că dacă îi va tămădui fiul, se va converti la creștinism. Pentru rugăciunile sale, Bunul Dumnezeu l-a tămăduit pe copil. S-au botezat pe loc, rămânând în mânăstire o perioadă pentru a fi învățați dreapta credință, unchiul matern al copilului alegând să rămână monah. Momentul este important pentru că astfel Sfântul Eftimie este legat de începuturile creștinismului arab din Palestina.
Sfântul Eftimie a mai fondat o comunitate monastică la Sahel. Atât de mult s-au înmulțit locuitorii ei încât Eftimie a cerut Patriarhului Iuvenalie să le hirotonească episcop. În anul 427 fost hirotonit chiar Aspebet arabul.
Un rol important al Sfântului Eftimie este legat de criza monofizită. El este cel care a schimbat părerea împărătesei Eudoxia legat de dreapta credință a învățăturilor sinodului de la Calcedon.
Sfântul Eftimie s-a bucurat de daruri și harisme de la Dumnezeu, a fost un păstor model, un monah echilibrat, apărător al ortodoxiei în Palestina și un venerabil Părinte al Bisericii.
