Ca oameni suntem de multe ori tentați să facem alegeri greșite. Însă ceea ce este important este să ne revenim atunci când greșim și să punem început bun în pocăință. Un exemplu în acest sens este viața Sfântului Nichita Mărturisitorul.
Sfântul Nichita mărturisitorul s-a născut în Cezareea Bitiniei în jurul anului 760.
La opt zile după naștere mama sa a murit. Tatăl Filaret, alegând să se retragă la mânăstire l-a încredințat bunicii sale spre creștere. Nichita a fost din fragedă tinerețe un copil duhovnicesc. A avut și un duhovnic ales, pe pustnicul Ștefan. Acesta, la un moment dat, i-a dat binecuvântarea să meargă la mânăstirea Medikion pe care Sfântul Nichifor o fondase de curând.
La șapte ani după intrarea în mânăstire, pentru sporirea sa duhovnicească, egumenul Nichifor a rânduit să fie hirotonit preot de către patriarhul Tarasie al Constantinopolului. Fiind bolnav, Nichifor l-a asociat la conducerea mânăstirii. După moartea lui Nichifor monahii au decis ca Nichita să le devină egumen, iar sub înțeleapta sa oblăduire mânăstirea a crescut semnificativ ca obște și importanță.
În timpul împăratului Leon al V-lea Armeanul, în anul 815, a reînceput prigoana împotriva cinstitorilor sfintelor icoane. Între primele victime a căzut și de acum faimosul egumen Nichita. El a fost aruncat în temnița din Masaleon din Asia Mică. Fiind chemat de împărat a fost convins prin șiretlicuri să accepte comuniunea cu patriarhul eretic Teodot ce se afla pe scaunul constantinopolitan.
Mulți prieteni ai săi, între care aproape sigur și Sfântul Teodor Studitul l-au convins prin epistole de greșeala făcută. Realizând el însuși aceasta, s-a pocăit și mergând din nou înaintea împăratului a mărturisit că a greșit și că păstrează neîntinată învățătura de credință ortodoxă a celui de-al șaptelea Sinod Ecumenic.
Pentru această îndrăzneală a fost iarăși întemnițat și timp de șase ani a suferit torturi cumplite din partea eunucului Antim, un crud persecutor al călugărilor ortodocși.
Omorârea împăratului în noaptea de crăciun a anului 820 i-a adus Sfântului Nichita eliberarea. Datorită pocăinței sale nu s-a mai întors la mânăstire, ci și-a continuat viața în austeritate undeva în apropierea Constantinopolului.
A trecut la Domnul pe 3 aprilie în anul 824. Trupul său a fost dus cu mare cinste în mânăstirea Medikion. Sfântul Teodor Studitul l-a elogiat ca mărturisitor și mare apărător al credinței ortodoxe și al cinstirii sfintelor icoane.
Viața Sfântului Nichita a fost scrisă de monahul Teostirict, ucenic al său.
Atunci când greșim, atunci când cădem, tot ceea ce Dumnezeu așteaptă de la noi este să ne ridicăm. Sfântul Nichita Mărturisitorul este o pildă în acest sens. Pocăința sa i-a adus sfințenia.
