Unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți sfinți părinți, cu o sensibilitate aparte transmisă credincioșilor prin scrierile sale, Sfântul Simeon Noul Teolog ilustrează prin trăirea și opera sa ce înseamnă să fii purtător de Duh și iubit al lui Dumnezeu.
Sfântul Simeon Noul Teolog s-a născut în jurul anului 949 în Galata Paflagoniei. Fiu al unei familii însemnate a fost trimis de mic copil în grija bunicilor săi din Constantinopol pentru a primi o educație aleasă. Atent și silitor ajunge să înceapă încă din adolescență o carieră în administrația imperială.
Sufletul său era însă legat de viața liniștită de rugăciune. Moartea bunicului său, un apropiat al familiei imperiale, a reprezentat un prilej ca tânărul de doar paisprezece ani să încerce să meargă în mânăstirea părintelui său duhovnicesc, Simeon Evlaviosul. Acesta i-a recomandat să mai rămână în lume și să-și continue viața duhovnicească cum o făcuse și până atunci.
Când a ajuns în jurul vârstei de douăzeci de ani, în timp ce se închina la o icoană a Maicii Domnului, Sfântul Simeon s-a învrednicit de vederea luminii iubirii dumnezeiești. Această experiență duhovnicească l-a marcat profund. A intrat în monahism, și nu după multă vreme a ajuns stareț al mânăstirii Sfântului Mammas. A restaurat mânăstirea, însă, lucru și mai important, împreună cu monahii săi au intensificat nevoințele și rugăciunea.
Cum orice lucrare bună și duhovnicească încearcă să fie împiedicată de vrăjmașul, Sfântul Simeon a avut și multe ispite. L-au tulburat și monahii săi care s-au revoltat, și apoi l-a tulburat un anume singhel Ștefan, scandalizat de cinstirea pe care Sfântul Simeon o acorda părintelui său întru Domnul, Simeon cel Bătrân.
Din cauza polemicilor cu Ștefan, a trebuit să plece din mânăstire. În locul de exil, a reînnoit o altă mânăstire dedicată Sfintei Marina. A trecut la Domnul în acea mânăstire în ziua pe care a anunțat-o el însuși.
Sfântul Simeon ne-a lăsat moștenire o mulțime de scrieri duhovnicești, cateheze, discursuri, Imne și tratate teologice.
Alături de Sfântul Ioan Evanghelistul și de Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Simeon este cel de-al treilea sfânt care poartă supranumele de „Teologul”.
Scrierile sale sunt de o profunzime a simțirii duhovnicești aparte. Aceasta a fost moștenirea sa. A descris și ne-a învățat ce înseamnă experiența Duhului Sfânt în rugăciune și ce înseamnă adevărata smerenie.
„Fără̆ îndoială eu am venit la existență ieri și voi pleca mâine. Dar am impresia greșită că sunt nemuritor aici, spune Sfântul Simeon.
Mărturisesc tuturor că Te am pe Tine Dumnezeule, dar Te neg în fiecare zi prin faptele mele. Sunt învățat că Tu ești Făcătorul tuturor, dar mă silesc să le am pe toate fără Tine. Tu împărățești peste cele de sus și de jos și eu singur nu mă tem și-Ți stau împotrivă! Dă-mi mie celui neajutorat, celui atotnevrednic, să resping toată răutatea sufletului care îl sfărâmă și-l zdrobește – vai mie! – să resping orice îngâmfare, orice înălțare deșartă.”
