„Chip al curăției, pildă înfrânării, asemănare bunei credințe și izvor al umilinței, reazem nemișcat al dreptei credințe și postitorilor podoabă preacinstită”. Este vorba despre Sfântul Cuvios Timotei din Symboli.
Despre viața Sfântului Cuvios Timotei se cunosc relativ puține lucruri. Ceea ce a rămas în amintirea Bisericii au fost faptele sale deosebite și înălțimea virtuților la care a ajuns.
Un sinaxar occidental ne spune că „Acel fericit s-a născut în Italia din părinți creștini, credincioși și evlavioși, preocupați să îl învețe toată Scriptura insuflată de Dumnezeu și folositoare sufletului. Atât de drag i-a fost studiul Sfintei Scripturi încât a adunat bogățiile sale și ale părinților, a strâns săracii, și într-o singură zi le-a împărțit întreaga lor avere. După aceasta s-a dedicat vieții singuratice. Cu desăvârșită înfrânare și rugăciune arzătoare și-a stins năvălirea patimilor până a ajuns la nepătimire devenind un vas al Duhului Sfânt.
Și-a păstrat până la moarte fecioria sufletului și a trupului, de aceea a primit darul vindecării bolilor, a slobozit pe oameni de demoni și de orice alt rău. Iar pentru că virtutea nu poate rămâne ascunsă, a devenit și papă al Romei. Remarcându-se și în slujirea episcopală, la bătrânețe a trecut la Domnul.”
Alte detalii despre viața Sfântului Timotei reies din textele slujbei și din sinaxarul răsăritean, ce îi sunt dedicate, adică din rugăciunile prin care Biserica i-a slăvit viața și i-a păstrat amintirea plină de pilde pentru creștinii din toate timpurile.
Știm despre Cuviosul Timotei că a fost un monah desăvârșit și că dragostea sa pentru Dumnezeu și pentru viața dedicată în totalitate curățirii de patimi le-a avut din fragedă tinerețe. A ales să ducă viață și nevoință pustnicească, trăind în singurătate în asprimea sălbăticiei munților și pădurilor. Lipsurilor trupești le-a opus bogăția vieții de rugăciune neîncetată și năzuința continuă pentru unirea cu Dumnezeu. Pentru iubirea sa Bunul Dumnezeu l-a învrednicit de uimitoare daruri precum cel al lacrimilor.
Singurătatea nevoinței sale nu a însemnat nepăsarea față de suferințele oamenilor. Nu doar Sfântul Timotei s-a bucurat de sporirea sa duhovnicească, ci toți cei care veneau și îi cereau ajutorul. A alungat demoni, a săvârșit tămăduiri, a mijlocit rodirea pântecelui celor ce nu puteau avea copii.
La fel, singurătatea sa nu l-a lipsit de comuniunea cu părinții duhovnicești ai vremii sale. În mânăstirea Symboli din Bitinia a cunoscut și a fost ucenic unor sfinți precum Cuviosul Teoctist și Platon Mărturisitorul.
Sfântul Cuvios Timotei a trăit o viață îndelungată, plină de binecuvântare și a adormit în Domnul la sfârșitul celui de-al optulea secol.
