Egiptean de origine, Sfântul Varsanufie a trăit în cel de-al V-lea secol, în timpul domniei împăratului bizantin Justinian. S-a nevoit în mânăstirea întemeiată și păstorită de avva Serid în Palestina, în apropierea cetății Gaza.
A fost din tinerețe iubitor de asceză. Nu știm momentul în care a venit la mânăstirea de obște a avvei Serid, însă cunoaștem faptul că a preferat să trăiască o viață și mai severă în pustnicie. A zidit o chilie în apropierea mânăstirii pentru a trăi în singurătate.
Ani la rândul, din dragoste fără margini pentru Mântuitorul Hristos, și-a curățit trupul și sufletul pentru Acesta. A petrecut în post și înfrânare, în rugăciune arzătoare și meditație la cuvintele sfinte ale Scripturii, a răbdat ispite și boală chinuitoare. Și-a trăit astfel viața în smerenie, făcându-se pe sine mic ca să aibă Hristos loc de sălășluire în sufletul său.
Pentru multele sale nevoințe Dumnezeu l-a dăruit cu mari harisme. Avea darul discernământului, al înainte vederii și al facerii de minuni. Pentru rugăciunile lui, Dumnezeu a adus ploi la vreme, a tămăduit bolnavi, a descoperit Sfântului Varsanufie cele ce aveau să fie și cele necesare spre folosul duhovnicesc al ucenicilor săi.
Varsanufie a avut un ucenic care l-a urmat în toate, anume pe Ioan cel învrednicit de darul înainte vederii. Acești doi mari părinți ai pustiei, awă și ucenic, deși trăind în singurătate, nu au renunțat nici o clipă la iubirea de aproapele. Anume, au venit în ajutorul semenilor cu sfaturi duhovnicești pe care le trimiteau prin scrisori.
Avem astăzi bucuria de a avea păstrate aproape 850 dintre acestea. Ele pot fi citite în volumul al XI-lea al Filocaliei traduse de Părintele Dumitru Stăniloae. S-au folosit de învățăturile lor duhovnicești și le-au cunoscut îndeaproape dând mărturie despre ele și alți sfinți precum Dorotei din Gaza, Teodor Studitul sau Simeon Noul Teolog.
Sfântul Varsanufie ne poate fi și nouă prin aceste epistole povățuitor și părinte duhovnicesc. Moștenirea sa pe care o lasă creștinilor este viața sa pilduitoare, și cuvântul său duhovnicesc din scrisori. Ele sunt pentru noi îndemn și responsabilitate deopotrivă.
Să medităm astăzi la ziua pomenirii sale la un cuvânt al Sfântului Varsanufie despre răbdare și rugăciune. „Răbdarea este spre mare folos, ne spune Sfântul. Căci, (atunci) când ne rugăm și Dumnezeu întârzie să ne asculte, o face spre folosul nostru, ca să ne deprindem cu îndelunga-răbdare. Deci să nu ne descurajăm, zicând că ne-am rugat și nu ne-a auzit. Căci Dumnezeu știe ce e(ste) de folos omului.”
