În perioada imediat următoare scrierilor Noului Testament, o perioadă dificilă pentru credincioși datorită persecutării lor de către autoritățile politice, s-au remarcat o serie de intelectuali creștini care au început să prezinte și să pledeze pentru creștinism prin scrieri, așa-numitele apologii.
Între cei mai importanți apologeți de limbă greacă se numără și Sfântul Iustin Martirul și Filosoful. Născut în Flavia Neapolis, fosta cetate Sichem din Palestina, din familie nobilă păgână, Iustin a avut o pregătire intelectuală aparte.
A frecventat diversele școli filosofice ale vremii, însă niciuna nu- i-a satisfăcut nevoile de înțelegere a semnificației vieții. S-a apropiat o vreme de platonism. Totul a luat sfârșit într-o zi când, în timp ce se plimba pe malul mării, un bătrân l-a convins că platonismul nu poate mulțumi sufletul unui om și l-a îndemnat să citească profeții, cei ce singuri au propovăduit și anunțat adevărul.
O lumină s-a aprins atunci în sufletul și mintea sa și a început să cerceteze scrierile profeților, ale celor ce anunțau venirea lui Hristos. Căutarea aceasta sinceră a adevărului l-a adus la credința creștină, singura filosofie sigură și folositoare, cum o numea el.
Un alt factor care a contribuit semnificativ la convertirea lui Iustin a fost curajul de a sfida moartea pe care l-a văzut la martiri.
„Eu însumi, își amintește Iustin, găseam plăcere în scrierile lui Platon și atunci când auzeam vorbindu-se rău despre creștini. Dar văzând că nu arătau nici o frică în fața morții și a tuturor celorlalte lucruri care inspiră groază, m-am gândit atunci că aceștia nu pot fi răi și iubitori de plăceri.”
După convertirea sa care a avut loc cel mai probabil în Efes, și-a dedicat întreaga viață apărării credinței creștine. Îmbrăcat într-un pallium, la fel ca filosofii greci, a început să călătorească precum un învățător itinerant apărând și propovăduind pretutindeni creștinismul.
A ajuns în Roma în timpul lui Antonin Piul și a fondat acolo o școală creștină, între studenții căreia s-a numărat și Tațian. Aici, în Roma, Iustin a întâlnit un critic vehement al creștinismului în persoana filosofului cinic Crescens.
De la Sfântul Iustin, de altfel un autor creștin prolific, se mai păstrează două apologii, una adresată împăratului Antonin Piul și una adresată Senatului Roman, și un dialog cu un învățat iudeu Trypho, foarte probabil același cu Rabinul Tarphon menționat în Mișna.
Pentru curajul mărturisirii sale, în anul 165 în timpul prefectului Junius Rusticus, Sfântul Iustin Filosoful a fost decapitat împreună cu alți șase ucenici creștini ai săi.
