Sfântul Isidor a fost un martir foarte cunoscut și iubit în toate țările din jurul Mediteranei ca mare ocrotitor al marinarilor. Țara sa de origine era Egiptul.
În timpul împăratului Deciu, Isidor a intrat în serviciul militar imperial marin sub ordinele comandantului flotei Numeriu.
Pentru seriozitatea și cumințenia sa a stârnit invidia unui centurion Luciu care cunoștea faptul că Isidor este creștin. Acest Luciu l-a denunțat lui Numeriu. Arestat și adus în fața tribunalului, Sfântul Isidor a mărturisit deschis convingerile sale creștine.
Mâniat de curajul afirmațiilor lui Isidor, Numeriu a poruncit să i se taie limba iar apoi să fie decapitat. A fost apoi aruncat într-un puț.
Trupul său a fost luat și îngropat cu mare cinste de către unul dintre prietenii lui Isidor numit Ammoniu. Aici au fost descoperite de către o creștină originară din Efes numită Myrope.
La mormântul său, pentru mijlocirile Sfântului Isidor s-au lucrat nenumărate tămăduiri.
Câteva sute de ani mai târziu, Sfântul Grigorie de Tours atestă faptul că la mormântul Sfântului Isidor se putea admira o foarte impunătoare biserică, inclusiv puțul unde trupul Sfântului fusese aruncat după decapitare.
De asemenea, tot despre Isidor mai aflăm din viața Sfântului Marcian, preot și iconom al Bisericii Sfintei Sofia, faptul că parte din moaștele Sfântului Isidor i-au fost dăruite, iar Marcian, la sfârșitul celui de-al cincilea secol le-a depus într-o capelă construită lângă biserica constantinopolitană a Sfintei Irina.
De asemenea, cu prilejul cruciadelor, parte din moaștele Sfântului Isidor ajung și la Veneția unde sunt depuse în catedrala San Marco.
Cinstea de care s-a bucurat acest sfânt este uimitoare. Evlavia credincioșilor pentru sfânt în țările care înconjoară marea Mediterană a fost dintotdeauna deosebită. Pentru că Isidor însuși a fost marinar, el a fost ales ocrotitor al marinarilor și al celor care călătoresc pe Mediterana.
Mare făcător de minuni ca unul ce a aflat har și îndrăzneală către Hristos Dumnezeu, Sfântul Isidor s-a aflat întotdeauna în ajutorul celor ce se aflau în nevoi și necazuri pe mare, dar și în general tuturor care se confruntă cu greutăți în călătoria pe așa-numita mare a Vieții.
