Numele Ieshaeiahu înseamnă în limba ebraică Dumnezeu salvează. Acest nume al sfântului profet exprimă într-un mod fericit întreaga sa misiune, aceea de a indica faptul că doar de la Dumnezeu vine mântuirea.
Profetul Isaia s-a născut în jurul anului 770 î.Hr într-o familie de origine nobilă. Acest fapt explică pe de o parte educația sa, iar pe de alta prezența sa nestingherită la curțile regilor. A fost căsătorit și a avut doi fii.
Isaia a primit chemarea la slujirea profetică în anul în care regele Ozia a murit, în jurul anului 740 î.Hr. El descrie chemarea sa minunată astfel „am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt și măreț și poalele hainelor Lui umpleau templul. Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având câte șase aripi: cu două își acopereau fețele, cu două picioarele, iar cu două zburau zicând: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!” Și am zis: „Vai mie, că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate și locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate. Și pe Domnul Savaot L-am văzut cu ochii mei!” Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, având în mâna sa un cărbune, pe care îl luase cu cleștele de pe jertfelnic. Și l-a apropiat de gura mea și a zis: „Iată s-a atins de buzele tale și va șterge toate păcatele tale, și fărădelegile tale le va curăți”. Și am auzit glasul Domnului care zicea: „Pe cine îl voi trimite și cine va merge pentru Noi?” Și am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă pe mine!””
Cartea pe care a scris-o profetul Isaia este una dintre cele mai importante cărți ale literaturii profetice vechi-testamentare. Pe lângă valoarea sa inspirată, reprezintă o capodoperă a formei, stilului și sublimității sale teologice.
Sfinții părinți și alți scriitori bisericești precum Chiril, Ieronim sau Augustin au văzut în Isaia un apostol și evanghelist mai mult decât un profet.
Cu sensibilitate și precizie Isaia a profețit nașterea Mântuitorului din Fecioară, suferințele și pătimirile sale, sugerând pentru întâia oară ideea lui Mesia suferind pentru iertarea păcatelor poporului.
Potrivit unei vechi tradiții iudaice reținută în Talmud, preluată și de părinții Bisericii, Profetul Isaia a fost executat prin tăiere cu fierăstrăul la ordinul regelui Manase, care a domnit între anii 693-639 î.Hr. Cunoaștem despre Manase din cartea a patra a regilor a Vechiului Testament că „pe lângă păcatul de a fi dus pe Iuda în ispită, a vărsat și foarte mult sânge nevinovat, încât a mânjit Ierusalimul de la o margine la alta.”
La acest martiriu face aluzie Sfântul Apostol Pavel în epistola către Evrei când spune despre profeți că unii „au fost uciși cu pietre, au fost puși la cazne, au fost tăiați cu fierăstrăul, au murit uciși cu sabia, au pribegit în piei de oaie și în piei de capră, lipsiți, strâmtorați, rău primiți.”
Învățăm de la sfinții profeți faptul că atunci când vocea Domnului se aude prin aceștia, nimic nu o poate opri, nici familia, nici societatea și nici chiar moartea.
