Sfântul Antim, episcopul Nicomidiei, a mărturisit prin viața și moartea sa credința în Hristos Domnul, împotriva unei puteri politice imperiale care dorea dispariția creștinilor.
Printre întâistătătorii Bisericii care au ajuns martiri în orașele cele mai importante, scrie istoricul bisericesc Eusebiu al Cezareei, cel dintâi pe care ar trebui să îl înscriem ca martir pe stâlpii ridicați în cinstea sfinților din împărăția lui Hristos este episcopul cetății Nicomidia, Antim, căruia i s-a tăiat capul.
Eusebiu de Cezareea vorbește despre persecuțiile împotriva creștinilor din Nicomidia.
În aceeași vreme i s-a tăiat capul și lui Antim, întâistătătorul Bisericii din Nicomidia, pentru că a mărturisit și el credința în Hristos, notează Eusebiu. Pe el l-a urmat o ceată întreagă de martiri din pricina unui incendiu care tocmai în zilele acelea izbucnise în chip misterios în palatul împărătesc din Nicomidia și despre care un zvon fals spunea că ar fi fost aprins de ai noștri. Atunci, de-a valma, fără deosebire, în urma unei porunci împărătești, marea masă a creștinilor de acolo, cu familii cu tot, au fost unii străpunși de sabie, alții au fost arși de vii.
În altă lucrare istorică, Chronicon Paschale, se păstrează o scrisoare scrisă chiar înaintea morții sale de către preotul Lucian din Antiohia care este adresată bisericii din acea cetate. În ea se amintește faptul că episcopul Antim tocmai a suferit moartea la porunca împăratului Maximian Daia, în anul 311 sau 312.
Sfântul Simeon Metafrastul în descrierea vieții Sfântului Antim arată cum, la îndemnul credincioșilor, în timpul persecuției lui Maximian Daia, episcopul s-a ascuns într-un sătuc în apropierea Nicomidiei. Aflând după ceva timp unde se află Antim, împăratul a trimis un grup de soldați să îl captureze. Cunoscându-l pe sfântul episcop și ascultând cuvintele sale, soldații s-au convertit. A fost în cele din urmă adus în fața împăratului, torturat și ucis.
Morții lui Antim a urmat omorârea tuturor celor care făceau parte din clerul său, preoți și diaconi cu familiile lor.
Trupul lui Antim a fost luat de către creștini și îngropat după cuviință. Mai târziu, deasupra mormântului său, împăratul Iustinian a ridicat o splendidă basilică.
