Viața duhovnicească a aleșilor lui Dumnezeu este minunată și adesea este însoțită de multe semne ale lui Dumnezeu. Sfântul Mucenic Artemon a dus o viață aparte iar la finalul vieții s-a învrednicit de mărturia cea mai înaltă a martiriului.
Sf. Artemon s-a născut din părinți creștini, în Laodiceea, Siria, în prima jumătate a secolului al III-lea. Încă de mic a slujit Biserica, fiind citeț timp de 16 ani.
Pentru râvna sa Episcopul Sisinie l-a hirotonit diacon. Sf. Artemon și-a îndeplinit conștiincios această chemare timp de 28 de ani, după care a fost făcut preot. Ca preot Sf. Artemon a slujit Biserica creștină 33 de ani, ducând numele creștinismului printre păgâni.
În timpul împăratului roman Dioclețian au avut loc o serie de persecuții sângeroase ale creștinilor. Artemon, deja în vârstă, și episcopul său, din râvnă pentru dreapta credință aduseseră atingere unui templu al zeiței Artemis.
Atunci când a sosit în oraș Patricius, delegat imperial ce urma să supravegheze cultul idolilor menit să ducă la identificarea creștinilor, Artemon a încurajat lumea să rămână credincioasă.
Aflând Patricius cine este responsabil de pagubele aduse templului Artemisei a vrut să meargă să pedepsească, însă prin rânduială de sus este nevoit să arate clemență episcopului creștin pentru că mijlocise tămăduirea sa dintr-o boală.
Nefăcând asta din toată inima, el nu a renunțat la implementarea edictului imperial împotriva altor creștini. Pe drum s-a întâlnit și cu Sf. Artemon. Păgânii i-au descoperit lui Patricius că și Sf. Artemon a participat la distrugerea templului Artemisei și a dat ordin să fie arestat și dus în Cezareea.
În Cezareea Patricius l-a pus la judecată pe Sf. Artemon, obligând-l să se închine în templul lui Asclepius. Plin de curaj și de putere a lui Dumnezeu Artemon a făcut semne minunate care au determinat chiar pe unii preoți păgâni să se convertească.
În cele din urmă Artemon a primit cu dragoste și mărturisire cununa martiriului.
Curajul în fața suferințelor trupeși și chiar în fața perspectivei iminente a morții este un dar al lui Dumnezeu. Însă acest dar este pregătit prin ani de practică a bunătății și a tuturor virtuților creștinești. Atunci când Mântuitorul este centrul vieții creștinilor, tot El este cel ce însoțește pe aceștia în clipele grele dar minunate ale martitiului.
