Cuvântul Evangheliei s-a răspândit pornind de la Apostoli peste tot în lume. Deși majoritatea creștinilor trăia în timpul celui de-al IV-lea secol în interiorul granițelor imperiului roman, existau creștini și dincolo de granițe. Imperiul vecin era imperiul persan.Știm de la istoricul bisericesc Sozomen faptul că Sfântul Simeon era episcop al cetății Seleucia-Ctesiphon în timpul împăratului Sapor al II-lea (310-381).
La fel ca în perioada persecuțiilor și ostilităților din imperiul roman, viața creștinilor de dincolo de granițe nu a fost mai ușoară. Pe lângă pericolul care venea dinspre păgânii zoroastrieni, creștinii mai erau bănuiți și de faptul că erau spioni ai imperiului roman.
Crescând numărul creștinilor autoritățile au început să îi hărțuiască. Amenințări, violențe, taxări excesive, distrugerea bisericilor și confiscarea proprietăților, toate acestea le-au suferit credincioșii.
Episcopul Simeon a fost arestat ca trădător al religiei și al imperiului persan. Pentru a scăpa i s-a propus să se plece înaintea împăratului. Acesta a refuzat. Mirat de faptul că nu se pleacă, Sapor l-a întrebat de ce, mai ales că nu ar fi fost prima dată. „Înainte, i-a răspuns Simeon, nu eram obligat să fac asta ca să mă lepăd de adevărul lui Dumnezeu și de aceea nu m-am opus obiceiului respectării împăratului, însă acum nu pot face asta pentru că stau aici în apărarea dumnezeirii și a învățăturii noastre”. Nu s-a închinat nici împăratului, nici soarelui.
A fost trimis în temniță. În drumul spre aceasta Simeon a fost văzut de eunucul Usthazanescare era ca un tată pentru Sapor. Usthazanes care fusese și el creștin, dar se lepădase de frică și-a venit în fire și a mărturisit că preferă să moară decât să trădeze pe Hristos. Sapor l-a decapitat.
În Sâmbăta pătimirilor, o zi înainte de sărbătoarea Învierii, Simeon și foarte mulți alți creștini au fost uciși. Simeon a fost omorât ultimul.
Înainte de a fi omorât, ne spune istoricul Sozomen, „stătea lângă cei ce urmau a fi tăiați și îi îndemna să fie statornici învâțându-i despre moarte și înviere, despre evlavie, și le arăta din Sfintele Scripturi că o moarte ca a lor este viața adevărată, în vreme ce a trăi, și din frică a te lepăda de Domnul, este adevărata moarte”
Între cei uciși atunci se numărau și doi preoți bătrâniai lui Simeon, AbedechalaasandAnannias, care au suferit în temniță alături de dânsul.
Mai târziu a fost ucisă și Tarbula, o sfântă fecioară, sora episcopului Simeon.
Sunt înfricoșătoare descrierile sfintelor pătimiri ale martirilor. Înfricoșătoare au fost și vremurile acelea. De aceea este minunat curajul lor și pildă deopotrivă.
