Biserica a hotărât ca cei doi bărbați apostolici, Bartolomeu și Barnaba, să fie prăznuiți împreună.
Sfântul Apostol Bartolomeu este aceeași persoană cu Natanael din Evanghelia după Ioan. Motivul pentru care în primele trei Evanghelii este numit Bartolomeu, iar în cea de-a patra, Natanel, este că apostolul, la fel ca multe persoane din timpul său, avea două nume. Natanael era numele personal, transmis de Evanghelistul Ioan, iar cognomenul era Bartolomeu, păstrat de ceilalți trei evangheliști. La fel era cazul și a lui Simon Barjona sau fiul lui Iona. Natanael se mai numea Bartolomeu, în aramaică Bartalmai sau fiul lui Talmai.
Sfântul Apostol Bartolomeu-Natanael era de loc din cana Galileii. A fost unul dintre primii Apostoli care l-au urmat pe Mântuitorul, care a și spus despre Apostol că este un israelit în care nu este vicleșug. L-a urmat pe Mântuitorul în misiunea sa pe pământ, iar după Cincizecime a plecat să propovăduiască Evanghelia în toată lumea. Sursele tradiției atestă faptul că Natanael-Bartolomeu a avut călătorii misionare foarte lungi, acoperind prin misiunea sa zone geografice foarte vaste precum India, Etiopia, Mesopotamia și Partia. Sfântul Apostol a suferit moarte martirică în Armenia.
Sfântul Barnaba, „bărbat bun și plin de Duh Sfânt și de credință”, cum îl descriu Faptele Apostolilor, s-a născut în insula Cipru dintr-o bătrână familie evreiască din seminția lui Levi. Numele primit la naștere a fost Iosif, însă Apostolii l-au numit Barnaba care se tâlcuiește „fiul consolării, al mângâierii”. Clement Alexandrinul și Eusebiu de Cezareea numără pe Sfântul Barnaba între cei 72 de ucenici ai Mântuitorului.
Barnaba a fost un membru marcant al comunității creștine ierusalimitene. Un om al acțiunii, nu a pregetat să se ocupe cu adunarea de colecte pentru comunitatea sa din Ierusalim când aceasta s-a confruntat pentru o perioadă îndelungată cu lipsurile.
Barnaba a fost pentru o perioadă un foarte strâns colaborator al Sfântului Apostol Pavel, însoțindu-l pe acesta din urmă în călătoriile sale misionare. Prietenia lor s-a văzut încă din momentul în care Pavel se întoarce pentru prima dată la Ierusalim iar creștinii de acolo în frunte cu Apostolii se temeau de cel ce mai înainte îi prigonise. Barnaba a fost cel care a garantat cumva pentru Sfântul Pavel.
Sfântul Apostol Barnaba a avut și el parte de o moarte martirică în insula Cipru unde își desfășura cu multă dedicație slujba misionară.
Pe jertfa de viață a Sfinților Apostoli se bazează posibilitatea ca noi astăzi, după mii de ani, să avem posibilitatea să cunoaștem și să trăim adevărurile de credință propovăduite de ei.
