Viața sfinților martiri Mina Ermoghen și Eugraf o cunoaștem dintr-o scriere atribuită Sfântului Atanasie al Alexandriei. Ei au trăit în timpul împăratul Maximian Galeriu. Acesta aflând de unele conflicte din cetatea Alexandriei, l-a trimis pe Mina, om cultivat și înțelept, să îl reprezinte în rezolvarea acelor tulburări. Mina era creștin în ascuns și odată ajuns în Alexandria a început să se dedice propovăduirii Cuvântului lui Dumnezeu și slujirii aproapelui. Pentru rugăciunile sale Bunul Dumnezeu a lucrat multe minuni și a întors pe mulți de la închinarea la falșii zei păgâni. A fost desigur pârât autorităților de către populația păgână.
Împăratul l-a trimis în locul lui Mina pe Ermoghen, un atenian păgân, foarte pregătit și acesta. Pe drumul spre Alexandria Ermoghen a fost în mod minunat anunțat că în curând va cunoaște pe adevăratul rege.
A fost primit cu ovațiuni. Chiar și Mina a vrut să-l întâmpine, însă Ermoghen a refuzat provocându-l la o dispută publică în teatrul cetății.
Disputa a avut loc în mai multe zile succesiv și atât de convingătoare a fost pledoaria creștină a Sfântului Mina încât cei care ascultau mărturiseau în masă credința lor. Ermoghen s-a mâniat și a poruncit torturarea și uciderea lui Mina, lucru pe care Bunul Dumnezeu nu l-a permis. Mulțimea semnelor lucrate cu Mina, tăria argumentelor sale privitoare la credință l-au determinat pe Ermoghen însuși să se boteze și să devină creștin. A fost chiar hirotonit episcop.
Împăratul Maximian Galeriu a auzit de toate acestea și venind el însuși în cetatea egipteană i-a prins și condamnat pe cei doi creștini. Secretarul lui Mina, pe nume Eugraf, a avut curajul de a-i sublinia împăratului inutilitatea mâniei și acțiunilor sale împotriva celor doi. A fost ucis și el pe loc.
Deși Sfântul Mina și-a exprimat dorința de a fi îngropat în cetatea Bizanț, Maximian nu a îngăduit aceasta. În cele din urmă sfintele sale moaște și ale celorlalți doi Sfinți martiri au ajuns în mod minunat la Calcedon. Aici, au fost ascunse de episcopul cetății într-o capelă tăinuită din zidul Acropolei, așa cum lasă mărturie Simeon Logotetul, un scriitor bizantin.
De aici au fost mutate la Constantinopol împlinindu-se astfel dorința Sfântului Mina.
