Biserica sărbătorește astăzi pe Sfinții părinți participanți la cel de-al doilea Sinod Ecumenic, un sinod care a întărit și consolidat biruința Ortodoxiei de la Niceea și care a condamnat la rândul său mai multe învățături eronate de credință care confruntau Sfânta Biserică.
Sinodul al doilea ecumenic a avut loc în anul 381, în Constantinopol și a fost convocat de Sfântul Împărat Teodosie cel Mare. Formula de credință pe care părinții au formulat-o aici a adăugat crezului stabilit la Niceea ultima parte din ceea ce astăzi numim Crezul sau Simbolul Credinței, pe care creștinii ortodocși îl rostesc la fiecare Sfântă Liturghie.
Biserica, bazându-se pe predania și învățăturile care vin de la Mântuitorul, pe practica Sfinților Apostoli așa cum reies ele și din Scripturi și din Sfânta Tradiție vie a Bisericii, a fost dintotdeauna condusă și organizată sinodal. Acest lucru înseamnă că eparhiile sunt păstorite de episcopi, însă aceștia sunt în comuniune cu toți ceilalți episcopi, iar adunarea lor în sinoade, sub binecuvântarea și în prezența Sfântului Duh, este modul în care Biserica ia decizii.
Sfinții Părinți de la cel de-al doilea Sinod Ecumenic au rezolvat câteva dintre problemele grave ale Bisericii din vremea lor.
Pe de o parte problema ereziei ariene, care nega dumnezeirea Fiului. Deși condamnată la cel dintâi sinod erezia nu dispăruse, ci mai ales în Răsărit era înfloritoare. Sinodul a reîntărit hotărârile primului Sinod care în Crezul formulat atunci spunea explicit faptul că Fiul lui Dumnezeu nu este o făptură, o creație a Tatălui, ci Dumnezeu adevărat, deoființă cu tatăl.
Pe de altă parte acest sinod a luat în discuție și a condamnat alte erezii care decurgeau din gândirea ariană și semiariană, între care cea care nega faptul că Duhul Sfânt ar fi Dumnezeu. De aceea și grupul de eretici condamnați de Sinod se numea al pnevmatomahilor, adică a luptătorilor împotriva Duhului Sfânt.
Părinții sinodali, tocmai prin înrâurirea Duhului Sfânt au arătat faptul că Duhul Sfânt este împreună cinstit cu Tatăl și cu Fiul, adică este deoființă cu primele două persoane ale Treimii. Un singur Dumnezeu, o singură ființă dar întreită în persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Pe credința și mărturia acestor Sfinți Părinți adunați în Sinoade Ecumenice se întemeiază credința sfinților, a martirilor și a tuturor credincioșilor care drept mărturisesc adevărul creștin.
